12 definiții pentru dogar (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOGÁR, (1) dogari, s. m., (2) dogare, s. n. 1. S. m. Meșteșugar care confecționează doage sau vase din doage; butnar. 2. S. n. Unealtă cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. – Doagă + suf. -ar.

dogár [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 361 / V: (reg) dăo~ sm / Pl: ~i, sm ~e sn / E: doagă + -ar] 1 sm Meșteșugar care face doage (1) sau vase din doage Si: (reg) butnar. 2 sn Unealtă ca o seceră pentru făcut doage (1). 3 sn (Trs) Planșetă pentru frământat aluatul.

DOGÁR, (1) dogari, s. m., (2) dogare, s. n. 1. S. m. Meșteșugar care face doage sau vase din doage; butnar. 2. S. n. Unealtă tăietoare cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. – Doagă + suf. -ar.

DOGÁR, dogari, s. m. Meșter care face doage sau vase din doage (butoaie, putini, donițe etc.); butnar. I-am spus și eu că sînt dogar, făcător de butoaie. SAHIA, N. 80. Pe cînd însă dogarii înfundau bolobocul, una din roabele fetei de împărat... le dete pe sub ascuns o copaie de mere. ISPIRESCU, L. 353.

DOGÁR2 ~i m. Meșter care face vase cu doage (butoaie, putini, ciubere etc.). /doagă + suf. ~ar

dogar m. cel ce face butoaie. [Lat. DOGARIUS]. ║ n. unealta dogarului de crăpat lemnele pentru doage: fiecare meșter are trei dogare de diferite mărimi.

dogár m. (d. doagă). Sud. Butnar, fabricant de butoaĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dogár1 (persoană) s. m., pl. dogári

dogár (persoană) s. m., pl. dogári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOGÁR s. (reg.) butar, (prin Transilv.) botar, (Mold.) butnar, (Transilv. și Ban.) pinter.

DOGAR s. (reg.) butar, (prin Transilv.) botar, (Mold.) butnar, (Transilv. și Ban.) pinter.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dogar, dogari s. m. (glum.) medic ortoped.

Intrare: dogar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogar
  • dogarul
  • dogaru‑
plural
  • dogari
  • dogarii
genitiv-dativ singular
  • dogar
  • dogarului
plural
  • dogari
  • dogarilor
vocativ singular
  • dogarule
  • dogare
plural
  • dogarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dogar (s.m.)

  • 1. Meșteșugar care confecționează doage sau vase din doage.
    exemple
    • I-am spus și eu că sînt dogar, făcător de butoaie. SAHIA, N. 80.
      surse: DLRLC
    • Pe cînd însă dogarii înfundau bolobocul, una din roabele fetei de împărat... le dete pe sub ascuns o copaie de mere. ISPIRESCU, L. 353.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Doagă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09