8 definiții pentru dogar (s.n.)
Explicative DEX
DOGAR, (1) dogari, s. m., (2) dogare, s. n. 1. S. m. Meșteșugar care confecționează doage sau vase din doage; butnar. 2. S. n. Unealtă cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. – Doagă + suf. -ar.
dogar [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 361 / V: (reg) dăo~ sm / Pl: ~i, sm ~e sn / E: doagă + -ar] 1 sm Meșteșugar care face doage (1) sau vase din doage Si: (reg) butnar. 2 sn Unealtă ca o seceră pentru făcut doage (1). 3 sn (Trs) Planșetă pentru frământat aluatul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOGAR, (1) dogari, s. m., (2) dogare, s. n. 1. S. m. Meșteșugar care face doage sau vase din doage; butnar. 2. S. n. Unealtă tăietoare cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. – Doagă + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
DOGAR1 ~e n. Unealtă pentru confecționat doage. /doagă + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dogar m. cel ce face butoaie. [Lat. DOGARIUS]. ║ n. unealta dogarului de crăpat lemnele pentru doage: fiecare meșter are trei dogare de diferite mărimi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
dogar1 (instrument) s. n., pl. dogare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dogar2 (instrument) s. n., pl. dogare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dogar (instrument) s. n., pl. dogare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dogar, dogaresubstantiv neutru
- 1. Unealtă cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. DEX '09
etimologie:
- Doagă + -ar. DEX '98 DEX '09