opțiuni
  • info

4 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOFTORIT s. n. (Popular și familiar) Acțiunea de a trata o boală, practica tratării bolilor. Slujba doftoritului. CARAGIALE, O. III 48.

DOFTORI, doftoresc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor.

doftori [At: DEX / Pzi: ~resc / E: doftor] (Pop) 1-3 vtr A (se) doftorici (1-3).

DOFTORI, doftoresc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor.

DOCTORI, doctoresc, vb.IV. Tranz. (Învechit) A îngriji un bolnav. Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50. ◊ Refl. (Învechit; atestat în forma doftori) A se vindeca. Doctorii mă asigură că am numai plămînul stîng atacat și că cu îngrijiri multe mă pot doftori. BĂLCESCU, la GHICA, A. 578. – Variantă: doftori vb. IV.

DOFTORI vb. IV v. doctori.

DOCTORI, doctoresc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav. 2. Refl. A se vindeca. [Var.: (pop.) doftori vb. IV.] – Din doctor.

A SE DOCTORI mă ~esc intranz. (despre bolnavi) A se face sănătos în urma unui tratament. /Din doctor

A DOCTORI ~esc 1. tranz. (bolnavi) A trata cu mijloace empirice. 2. tranz. A fi doctor. /Din doctor

doftorésc v. tr. Fam. Lecuĭesc, vindec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

doftorit (rar) s. n.

doftorit s. n.

doftori (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoresc, 3 sg. doftorește, imperf. 1 doftoream; conj. prez. 1 sg. să doftoresc, 3 să doftorească

doftori (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoresc, imperf. 3 sg. doftorea; conj. prez. 3 să doftorească

doftori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoresc, imperf. 3 sg. doftorea; conj. prez. 3 sg. și pl. doftorească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOFTORI vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoși, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.

doftori vb. v. CĂUTA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNGRIJI. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. TRATA. VINDECA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

doftori, doftoresc, vb. tranz., refl. – (pop.) A (se) trata, a (se) îngriji, a (se) vindeca; a (se) doctori. – Din doctor.

Intrare: doftorit (part.)
doftorit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doftorit
  • doftoritul
  • doftoritu‑
  • doftorită
  • doftorita
plural
  • doftoriți
  • doftoriții
  • doftorite
  • doftoritele
genitiv-dativ singular
  • doftorit
  • doftoritului
  • doftorite
  • doftoritei
plural
  • doftoriți
  • doftoriților
  • doftorite
  • doftoritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: doftorit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doftorit
  • doftoritul
  • doftoritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • doftorit
  • doftoritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: doctori
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doctori
  • doctorire
  • doctorit
  • doctoritu‑
  • doctorind
  • doctorindu‑
 singular plural
  • doctorește
  • doctoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doctoresc
 (să)
  • doctoresc
  • doctoream
  • doctorii
  • doctorisem
a II-a (tu)
  • doctorești
 (să)
  • doctorești
  • doctoreai
  • doctoriși
  • doctoriseși
a III-a (el, ea)
  • doctorește
 (să)
  • doctorească
  • doctorea
  • doctori
  • doctorise
plural I (noi)
  • doctorim
 (să)
  • doctorim
  • doctoream
  • doctorirăm
  • doctoriserăm
  • doctorisem
a II-a (voi)
  • doctoriți
 (să)
  • doctoriți
  • doctoreați
  • doctorirăți
  • doctoriserăți
  • doctoriseți
a III-a (ei, ele)
  • doctoresc
 (să)
  • doctorească
  • doctoreau
  • doctoriră
  • doctoriseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doftori
  • doftorire
  • doftorit
  • doftoritu‑
  • doftorind
  • doftorindu‑
 singular plural
  • doftorește
  • doftoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doftoresc
 (să)
  • doftoresc
  • doftoream
  • doftorii
  • doftorisem
a II-a (tu)
  • doftorești
 (să)
  • doftorești
  • doftoreai
  • doftoriși
  • doftoriseși
a III-a (el, ea)
  • doftorește
 (să)
  • doftorească
  • doftorea
  • doftori
  • doftorise
plural I (noi)
  • doftorim
 (să)
  • doftorim
  • doftoream
  • doftorirăm
  • doftoriserăm
  • doftorisem
a II-a (voi)
  • doftoriți
 (să)
  • doftoriți
  • doftoreați
  • doftorirăți
  • doftoriserăți
  • doftoriseți
a III-a (ei, ele)
  • doftoresc
 (să)
  • doftorească
  • doftoreau
  • doftoriră
  • doftoriseră
Intrare: doftori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doftori
  • doftorire
  • doftorit
  • doftoritu‑
  • doftorind
  • doftorindu‑
 singular plural
  • doftorește
  • doftoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doftoresc
 (să)
  • doftoresc
  • doftoream
  • doftorii
  • doftorisem
a II-a (tu)
  • doftorești
 (să)
  • doftorești
  • doftoreai
  • doftoriși
  • doftoriseși
a III-a (el, ea)
  • doftorește
 (să)
  • doftorească
  • doftorea
  • doftori
  • doftorise
plural I (noi)
  • doftorim
 (să)
  • doftorim
  • doftoream
  • doftorirăm
  • doftoriserăm
  • doftorisem
a II-a (voi)
  • doftoriți
 (să)
  • doftoriți
  • doftoreați
  • doftorirăți
  • doftoriserăți
  • doftoriseți
a III-a (ei, ele)
  • doftoresc
 (să)
  • doftorească
  • doftoreau
  • doftoriră
  • doftoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doftoritsubstantiv neutru

  • 1. popular familiar Acțiunea de a trata o boală, practica tratării bolilor. DLRLC
    • format_quote Slujba doftoritului. CARAGIALE, O. III 48. DLRLC

doctori, doctorescverb

  • 1. învechit A îngriji un bolnav. DLRLC
    sinonime: îngriji
    • format_quote Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se vindeca. DLRLC
      sinonime: vindeca
      • format_quote Doctorii mă asigură că am numai plămînul stîng atacat și că cu îngrijiri multe mă pot doftori. BĂLCESCU, la GHICA, A. 578. DLRLC
etimologie:
  • doctor DLRM

doftori, doftorescverb

popular familiar
etimologie:
  • doftor DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.