2 intrări

14 definiții

DOFTORÍT s. n. (Popular și familiar) Acțiunea de a trata o boală, practica tratării bolilor. Slujba doftoritului. CARAGIALE, O. III 48.

doftorí [At: DEX / Pzi: ~résc / E: doftor] (Pop) 1-3 vtr A (se) doftorici (1-3).

DOFTORÍ, doftoresc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor.

DOFTORÍ, doftoresc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor.

DOCTORÍ, doctoresc, vb.IV. Tranz. (Învechit) A îngriji un bolnav. Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50. ◊ Refl. (Învechit; atestat în forma doftori) A se vindeca. Doctorii mă asigură că am numai plămînul stîng atacat și că cu îngrijiri multe mă pot doftori. BĂLCESCU, la GHICA, A. 578. – Variantă: doftorí vb. IV.

doftorí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftorésc, imperf. 3 sg. doftoreá; conj. prez. 3 să doftoreáscă

doftorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftorésc, imperf. 3 sg. doftoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. doftoreáscă

DOFTORÍ vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoși, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.

doftorésc v. tr. Fam. Lecuĭesc, vindec.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

doftorí vb. v. CĂUTA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNGRIJI. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. TRATA. VINDECA.

doftorí, doftoresc, vb. tranz., refl. – (pop.) A (se) trata, a (se) îngriji, a (se) vindeca; a (se) doctori. – Din doctor.

Intrare: doftori
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) doftori doftorire doftorit doftorind singular plural
doftorește doftoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) doftoresc (să) doftoresc doftoream doftorii doftorisem
a II-a (tu) doftorești (să) doftorești doftoreai doftoriși doftoriseși
a III-a (el, ea) doftorește (să) doftorească doftorea doftori doftorise
plural I (noi) doftorim (să) doftorim doftoream doftorirăm doftoriserăm, doftorisem*
a II-a (voi) doftoriți (să) doftoriți doftoreați doftorirăți doftoriserăți, doftoriseți*
a III-a (ei, ele) doftoresc (să) doftorească doftoreau doftori doftoriseră
Intrare: doftorit
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doftorit doftoritul doftori doftorita
plural doftoriți doftoriții doftorite doftoritele
genitiv-dativ singular doftorit doftoritului doftorite doftoritei
plural doftoriți doftoriților doftorite doftoritelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)