4 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOFTORÍT s. n. (Popular și familiar) Acțiunea de a trata o boală, practica tratării bolilor. Slujba doftoritului. CARAGIALE, O. III 48.

DOFTORÍ, doftoresc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor.

doftorí [At: DEX / Pzi: ~resc / E: doftor] (Pop) 1-3 vtr A (se) doftorici (1-3).

DOFTORÍ, doftoresc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor.

DOCTORÍ, doctoresc, vb.IV. Tranz. (Învechit) A îngriji un bolnav. Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50. ◊ Refl. (Învechit; atestat în forma doftori) A se vindeca. Doctorii mă asigură că am numai plămînul stîng atacat și că cu îngrijiri multe mă pot doftori. BĂLCESCU, la GHICA, A. 578. – Variantă: doftorí vb. IV.

DOCTORÍ, doctoresc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav. 2. Refl. A se vindeca. [Var.: (pop.) doftorí vb. IV.] – Din doctor.

A SE DOCTORÍ mă ~ésc intranz. (despre bolnavi) A se face sănătos în urma unui tratament. /Din doctor

A DOCTORÍ ~ésc 1. tranz. (bolnavi) A trata cu mijloace empirice. 2. tranz. A fi doctor. /Din doctor

doftorésc v. tr. Fam. Lecuĭesc, vindec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

doftorí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftorésc, imperf. 3 sg. doftoreá; conj. prez. 3 să doftoreáscă

doftorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftorésc, imperf. 3 sg. doftoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. doftoreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOFTORÍ vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoși, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.

doftori vb. v. CĂUTA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNGRIJI. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. TRATA. VINDECA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

doftorí, doftoresc, vb. tranz., refl. – (pop.) A (se) trata, a (se) îngriji, a (se) vindeca; a (se) doctori. – Din doctor.

Intrare: doftorit (part.)
doftorit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doftorit
  • doftoritul
  • doftoritu‑
  • doftori
  • doftorita
plural
  • doftoriți
  • doftoriții
  • doftorite
  • doftoritele
genitiv-dativ singular
  • doftorit
  • doftoritului
  • doftorite
  • doftoritei
plural
  • doftoriți
  • doftoriților
  • doftorite
  • doftoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: doftorit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doftorit
  • doftoritul
  • doftoritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • doftorit
  • doftoritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: doctori
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doctori
  • doctorire
  • doctorit
  • doctoritu‑
  • doctorind
  • doctorindu‑
singular plural
  • doctorește
  • doctoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doctoresc
(să)
  • doctoresc
  • doctoream
  • doctorii
  • doctorisem
a II-a (tu)
  • doctorești
(să)
  • doctorești
  • doctoreai
  • doctoriși
  • doctoriseși
a III-a (el, ea)
  • doctorește
(să)
  • doctorească
  • doctorea
  • doctori
  • doctorise
plural I (noi)
  • doctorim
(să)
  • doctorim
  • doctoream
  • doctorirăm
  • doctoriserăm
  • doctorisem
a II-a (voi)
  • doctoriți
(să)
  • doctoriți
  • doctoreați
  • doctorirăți
  • doctoriserăți
  • doctoriseți
a III-a (ei, ele)
  • doctoresc
(să)
  • doctorească
  • doctoreau
  • doctori
  • doctoriseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doftori
  • doftorire
  • doftorit
  • doftoritu‑
  • doftorind
  • doftorindu‑
singular plural
  • doftorește
  • doftoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doftoresc
(să)
  • doftoresc
  • doftoream
  • doftorii
  • doftorisem
a II-a (tu)
  • doftorești
(să)
  • doftorești
  • doftoreai
  • doftoriși
  • doftoriseși
a III-a (el, ea)
  • doftorește
(să)
  • doftorească
  • doftorea
  • doftori
  • doftorise
plural I (noi)
  • doftorim
(să)
  • doftorim
  • doftoream
  • doftorirăm
  • doftoriserăm
  • doftorisem
a II-a (voi)
  • doftoriți
(să)
  • doftoriți
  • doftoreați
  • doftorirăți
  • doftoriserăți
  • doftoriseți
a III-a (ei, ele)
  • doftoresc
(să)
  • doftorească
  • doftoreau
  • doftori
  • doftoriseră
Intrare: doftori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doftori
  • doftorire
  • doftorit
  • doftoritu‑
  • doftorind
  • doftorindu‑
singular plural
  • doftorește
  • doftoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doftoresc
(să)
  • doftoresc
  • doftoream
  • doftorii
  • doftorisem
a II-a (tu)
  • doftorești
(să)
  • doftorești
  • doftoreai
  • doftoriși
  • doftoriseși
a III-a (el, ea)
  • doftorește
(să)
  • doftorească
  • doftorea
  • doftori
  • doftorise
plural I (noi)
  • doftorim
(să)
  • doftorim
  • doftoream
  • doftorirăm
  • doftoriserăm
  • doftorisem
a II-a (voi)
  • doftoriți
(să)
  • doftoriți
  • doftoreați
  • doftorirăți
  • doftoriserăți
  • doftoriseți
a III-a (ei, ele)
  • doftoresc
(să)
  • doftorească
  • doftoreau
  • doftori
  • doftoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

doftorit (s.n.)

  • 1. popular familiar Acțiunea de a trata o boală, practica tratării bolilor.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Slujba doftoritului. CARAGIALE, O. III 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

doctori doftori

  • 1. învechit A îngriji un bolnav.
    surse: DLRLC sinonime: îngriji un exemplu
    exemple
    • Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se vindeca.
      surse: DLRLC sinonime: vindeca un exemplu
      exemple
      • Doctorii mă asigură că am numai plămînul stîng atacat și că cu îngrijiri multe mă pot doftori. BĂLCESCU, la GHICA, A. 578.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • doctor
    surse: DLRM

doftori popular familiar

etimologie:

  • doftor
    surse: DEX '98 DEX '09