3 definiții pentru doftorit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DOFTORIT s. n. (Popular și familiar) Acțiunea de a trata o boală, practica tratării bolilor. Slujba doftoritului. CARAGIALE, O. III 48.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
doftorit (rar) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
doftorit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: doftorit (s.n.)
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
doftoritsubstantiv neutru
- 1. Acțiunea de a trata o boală, practica tratării bolilor. DLRLC
- Slujba doftoritului. CARAGIALE, O. III 48. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.