2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dóctoriță sf [At: DEX / V: (pop) doft~ / A și: ~ríță / Pl: ~țe / E: doctor + -iță] Femeie medic. modificată

DÓCTORIȚĂ, doctorițe, s. f. Femeie medic. [Acc. și: doctoríță.Var.: (pop.) dóftoriță s. f.] – Doctor + suf. -iță.

DOFTORÍȚĂ s. f. v. doctoriță.

DOFTORÍȚĂ s. f. v. doctoriță.

DOCTORÍȚĂ, doctorițe, s. f. Femeie medic. [Acc. și: dóctoriță.Var.: (pop.) dóftoriță s. f.] – Doctor + suf. -iță.

DÓCTORIȚĂ, doctorițe, s. f. Femeie care are titlul de doctor în medicină, care practică medicina. – Accentuat și: doctoríță.

DOFTORÍȚĂ, doftorițe, s. f. (Popular) Doftoroaie (2). Lîngă rănit stătea nevasta lui Afonschi; era, dragă doamne, și doftoriță. CONTEMPORANUL, VII 42.

DOCTORÍ, doctoresc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav. 2. Refl. A se vindeca. [Var.: (pop.) doftorí vb. IV.] – Din doctor.

DÓCTORIȚĂ s. f. femeie medic. (< doctor /2/ + -iță)

A SE DOCTORÍ mă ~ésc intranz. (despre bolnavi) A se face sănătos în urma unui tratament. /Din doctor

A DOCTORÍ ~ésc 1. tranz. (bolnavi) A trata cu mijloace empirice. 2. tranz. A fi doctor. /Din doctor

DÓCTORIȚĂ ~e f. pop. 1)Femeie cu studii superioare de specialitate, care profesează medicina. 2) rar Soție a doctorului. /doctor + suf. ~iță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dóctoriță s. f., g.-d. art. dóctoriței; pl. dóctorițe

dóctoriță s. f., g.-d. art. doctoríței; pl. doctoríțe[1]

  1. Ambele variante de accentuare au flexiune completă: doctoriță-doctoriței și doctoriță-doctoriței. — cata

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÓCTORIȚĂ s. (pop. și fam.) doctoreasă.

DOCTORIȚĂ s. (pop. și fam.) doctoreasă.

Intrare: doctorit
doctorit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doctorit
  • doctoritul
  • doctoritu‑
  • doctori
  • doctorita
plural
  • doctoriți
  • doctoriții
  • doctorite
  • doctoritele
genitiv-dativ singular
  • doctorit
  • doctoritului
  • doctorite
  • doctoritei
plural
  • doctoriți
  • doctoriților
  • doctorite
  • doctoritelor
vocativ singular
plural
doctorire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doctorire
  • doctorirea
plural
  • doctoriri
  • doctoririle
genitiv-dativ singular
  • doctoriri
  • doctoririi
plural
  • doctoriri
  • doctoririlor
vocativ singular
plural
Intrare: doctoriță
  • pronunție: doctoriță, doctoriță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doctoriță
  • doctorița
plural
  • doctorițe
  • doctorițele
genitiv-dativ singular
  • doctorițe
  • doctoriței
plural
  • doctorițe
  • doctorițelor
vocativ singular
  • doctoriță
  • doctorițo
plural
  • doctorițelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doftoriță
  • doftorița
plural
  • doftorițe
  • doftorițele
genitiv-dativ singular
  • doftorițe
  • doftoriței
plural
  • doftorițe
  • doftorițelor
vocativ singular
  • doftoriță
  • doftorițo
plural
  • doftorițelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

doctoriță doftoriță

  • 1. Femeie medic.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: doctoreasă
    • diferențiere Femeie care are titlul de doctor în medicină, care practică medicina.
      surse: DLRLC NODEX
  • 2. popular rar Soție a doctorului; doftoroaie (3.).
    surse: DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Lîngă rănit stătea nevasta lui Afonschi; era, dragă doamne, și doftoriță. CONTEMPORANUL, VII 42.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Doctor + sufix -iță
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00