11 definiții pentru doctoral

doctorál, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr doctoral] 1 a (Înv) Care aparține doctorului (1). 2 a (Înv) Referitor la doctor (1). 3-4 a, av (D. manifestările oamenilor) Solemn. 5-6 a, av (D. manifestările oamenilor) Pedant. 7-8 a, av (D. manifestările oamenilor) Afectat (1). 9-10 a, av Îngâmfat.

DOCTORÁL, -Ă, doctorali, -e, adj. (Despre manifestările omului) Grav, solemn; pedant, afectat; încrezut, îngâmfat. – Din fr. doctoral.

DOCTORÁL, -Ă, doctorali, -e, adj. (Despre manifestările omului) Grav, solemn; pedant, afectat; încrezut, îngâmfat. – Din fr. doctoral.

DOCTORÁL, -Ă, doctorali, -e, adj. Pedant, încrezut, îngîmfat. Ton doctoral.Grav și doctoral... i-am ținut o prelegere. IBRĂILEANU, A. 188.

doctorál adj. m., pl. doctoráli; f. doctorálă, pl. doctorále

doctorál adj. m., pl. doctoráli; f. sg. doctorálă, pl. doctorále

DOCTORÁL, -Ă adj. (Despre atitudini, ton) Afectat, pedant, încrezut. [Cf. fr. doctoral].

DOCTORÁL, -Ă adj. 1. de doctor. 2. (despre atitudini, ton) afectat, pedant, încrezut, solemn. (< fr. doctoral)

DOCTORÁL ~ă (~i, ~e) (despre manifestări ale persoanelor) Care vădește pretenții de erudiție și de superioritate; pedant. Ton ~. Aer ~. /<fr. doctoral

doctoral a. 1. relativ la un doctor; 2. fig. suficient, pedantesc: ton doctoral.

* doctorál, -ă adj. (fr. doctoral; it. dottorale). De doctor: aer doctoral. Fig. De o gravitate nepotrivită și ridiculă: Don Quijote ținea discursurĭ doctorale. Adv. În mod doctoral. V. profesoral.

Intrare: doctoral
doctoral adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doctoral doctoralul doctora doctorala
plural doctorali doctoralii doctorale doctoralele
genitiv-dativ singular doctoral doctoralului doctorale doctoralei
plural doctorali doctoralilor doctorale doctoralelor
vocativ singular
plural