15 definiții pentru dobândă

dobấndă sf [At: PRAV. LUCACI, 245v/20 / Pl: ~nzi / E: pvb dobândi] 1 (Înv) Câștig (5). 2 (Înv) Agoniseală (1). 3 (Îvr) Moștenire. 4 (Înv) Belșug (1). 5 (Îvr) Supus. 6 (Înv; Trs) Logodnă. 7 Sumă de bani care se plătește (de obicei în procente) creditorului pentru banii împrumutați. 8 (Îs) ~ legală Dobândă stabilită sau admisă prin lege. 9 (Rar; îs) ~ uzurară Camătă. 10 (Îvp; îla) De ~ Primit de pomană, din milă. 11 (Pop, îe) A plăti cu ~ A se răzbuna fără milă pentru o pagubă sau o suferință Si: a plăti cu vârf și îndesat. 12 (Înv) Pradă de război. 13 (Înv) Cucerire a unei cetăți, a unei țări. 14 (Înv, d. unități militare, îla) În ~ Retribuit cu pradă de război în loc de soldă.

DOBẤNDĂ, dobânzi, s. f. 1. Sumă de bani care trebuie plătită sau primită pentru utilizarea banilor, în cadrul unei datorii, în legătură cu un depozit etc. ◊ Expr. A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna cu prisosință și violență (pe cineva) pentru o pagubă sau o suferință. 2. Câștig, folos, profit. Mai bine cu un om vrednic la pagubă decât cu un mișel la dobândă. ♦ Cantitate dintr-un produs oferită (cumpărătorului) în plus. 3. (Înv.) Pradă de război. – Din dobândi (derivat regresiv).

DOBẤNDĂ, dobânzi, s. f. 1. Sumă de bani care se plătește (de obicei în procente) pentru un împrumut bănesc. ◊ Expr. A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna cu prisosință și violență (pe cineva) pentru o pagubă sau o suferință. 2. Câștig, folos, profit. Mai bine cu un om vrednic la pagubă decât cu un mișel la dobândă. ♦ Cantitate dintr-un produs oferită (cumpărătorului) în plus. 3. (Înv.) Pradă de război. – Din dobândi (derivat regresiv).

dobấndă s. f., g.-d. art. dobấnzii; pl. dobấnzi

dobândă s. f., g.-d. art. dobânzii; pl. dobânzi

DOBÂNDĂ s. v. camătă.

DOBÂNDĂ s. v. avantaj, beneficiu, câștig, folos, jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, profit.

Dobândă ≠ pagubă, pierdere

DOBÂNDĂ ~zi f. 1) Câștig căpătat din banii dați cu împrumut. 2) fam. Câștig pe care îl are cineva din ceva. /v. a dobândi

dobândă f. 1. od., pradă, jaf: cu toate oștile și cu toată dobânda BĂLC.; 2. (sens modern) folos tras din bani dați cu împrumut: dobândă de 5 la sută. [Abstras din dobândi].

DOBÎ́NDĂ, dobînzi, s. f. 1. Sumă de bani care se plătește pentru un împrumut, reprezentînd un anumit procent din suma împrumutată. A da, a lua bani cu dobîndă.Au hotărît amîndoi dobînda și două soroace pentru capete. GALACTION, O. I 177. Nenea Scarlat... îmi făcea numaidecît rost de împrumut cu dobînzi sălbatice. M. I. CARAGIALE, C. 88. Și-o fi scos capetele Ș-acum bea dobînzile. TEODORESCU, P. P. 545. ◊ Expr. A plăti (cuiva) cu dobîndă = a se răzbuna (pe cineva) pentru o pagubă sau o suferință. ♦ Cîștig obținut de pe urma banilor învestiți într-o afacere. Nu-i vorbă, primarul mai știe că banii aceștia o să și-i scoată el, cu dobînda lor cu tot; dar una-i să-i dai grămadă și alta-i să-i vezi înapoi cu țîrîita. SP. POPESCU, M. G. 22. 2. Cîștig, folos, profit. Bunicul a cumpănit și a petrecut printre degete dobînda noastră. SADOVEANU, N. F. 29. Noi nu umblăm după dobîndă personală... ci voim spor pentru folosul obștii. id. P. M. 208. Să vină cu izbîndă Anul cu mare dobîndă. ODOBESCU, S. III 228. Mai bine este să fii cu un om vrednic la pagubă, decît cu un mișel la dobîndă. NEGRUZZI, S. I 248. 3. (Învechit) Pradă de război. Inimile războinicilor se moleșesc de bunătățile dobînzilor. SADOVEANU, D. P. 7. Alergau la lupte, unii pentru glorie... cei mai mulți pentru dobînzi și prăzi. NEGRUZZI, S. I 273. ◊ Expr. A sluji în dobîndă = a merge la război fără a fi plătit, ci numai avînd drept la pradă. Slujind în dobîndă și iubitori de bogăție, ei dobîndiseră mult de la Mihai. BĂLCESCU, O. II 311.

dobî́ndă f., pl. (d. dobîndesc; vsl. dobytĭ, dobîndă, victorie; dobytiĭe, cîștig. V. dobitoc și izbîndă). Vechĭ. Izbîndă, victorie. Pradă de războĭ. Azĭ. Folos, interes, procent: dobîndă de 5 lei la sută. Oaste în dobîndă saŭ de strînsură, odinioară, oaste de voluntarĭ fără plată în opoz. cu lefegiĭ (V. husar). A da cu dobîndă, a depune banĭ cu interes. – În Olt. pl. -inzĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DOBẤNDĂ (‹ dobândi) s. f. Preț (taxă) al serviciului de creditare pe care debitorul îl plătește creditorului, stabilit ca o cotă procentuală din suma împrumutată; volumul d. depinde de suma creditată, timpul de imobilizare a mijloacelor bănești, rata d. (exprimată în procente); d. simplă este proporțională cu timpul și mărimea creditului, spre deosebire de d. compusă care are o creștere exponențială în raport cu timpul de imobilizare a sumei creditate. ◊ D. fixă = d. a cărei rată rămâne constantă pe toată perioada de rambursare. D. variabilă = d. a cărei cotă se modifică în funcție de evoluția pieței ratei d.D. negativă = d. încasată de debitor (este o măsură de limitare a importului de capital). ◊ D. statuară = cotă procentuală din valoarea nominală a unei acțiuni pe care acționarii unei societăți au dreptul să o primească ca prime dividente. ◊ D. preferențială = rată a d., percepută la creditele în cont curent, constituind baza de calcul pentru stabilirea celorlalte genuri de d.

DOBÎ́NDĂ s. (FIN.) camătă, procent, (înv. și reg.) mítă, (reg.) mî́zdă, (înv.) aslám, interés, uzúră. (~ luată de cămătar pentru banii împrumutați cuiva.)

dobî́ndă s. v. AVANTAJ. BENEFICIU. CÎȘTIG. FOLOS. JAF. JEFUIRE. JEFUIT. PRADĂ. PRĂDARE. PRĂDAT. PRĂDĂCIUNE. PROFIT.

Intrare: dobândă
dobândă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dobândă dobânda
plural dobânzi dobânzile
genitiv-dativ singular dobânzi dobânzii
plural dobânzi dobânzilor
vocativ singular
plural