15 definiții pentru divorț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

divórț sn [At: SĂULESCU, HR. I, 39/27 / V: ~rs, (înv) ~ia sf, ~ium, ~rciu, (reg) dihó~ / Pl: ~uri / E: fr divorce, it divorzio, lat divortium] 1 Desfacere pe cale legală a unei căsătorii Si: despărțire. 2 (Îlv) A da ~ A intenta acțiune de divorț Si: a divorța (1). 3 (Fig) Dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc.

DIVÓRȚ, divorțuri, s. n. 1. Desfacere pe cale legală a unei căsătorii. ◊ Loc. vb. A da divorț = a intenta acțiune de divorț; a divorța. 2. Fig. Nepotrivire, dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc. – Din fr. divorce, lat. divortium.

DIVÓRȚ, divorțuri, s. n. 1. Desfacere pe cale legală a unei căsătorii. ◊ Loc. vb. A da divorț = a intenta acțiune de divorț; a divorța. 2. Fig. Nepotrivire, dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc. – Din fr. divorce, lat. divortium.

DIVÓRȚ, divorțuri, s. n. Desfacere legală a căsătoriei, a legăturilor oficiale dintre soț și soție. V. despărțire. Va cere divorț. În cîteva luni va fi liberă. C. PETRESCU, C. V. 355. Cînd află despre divorț, Miron se cruci. REBREANU, R. I 233. ◊ Expr. A da divorț = a intenta acțiune de divorț. – Variantă: divórs (SADOVEANU, P. M. 63, IBRĂILEANU, A. 65) s. n.

DIVÓRȚ s.n. 1. Desfacere a unei căsătorii pe cale legală. 2. (Fig.) Ruptură, separare. [Var. divors s.n. / < lat. divortium, cf. it. divorzio, fr. divorce].

DIVÓRȚ s. n. 1. desfacere a unei căsătorii pe cale legală. 2. (fig.) dezacord, nepotrivire; ruptură. (< fr. divorce, lat. divortium)

DIVÓRȚ ~uri n. Desfacere legală a unei căsătorii. /<fr. divorce, lat. divortium

divorț n. 1. ruptură legală a căsătoriei; 2. fig. separațiune completă.

* divórț n., pl. urĭ (fr. divorce, d. lat. divortium). Despărțenie, desfacere legală a uneĭ căsătoriiĭ. – Fars. -rs.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

divórț s. n., pl. divórțuri

divórț s. n., pl. divórțuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIVÓRȚ s. (JUR.) despărțire, separare, separație, (pop.) despărțenie. (~ între soți.)

DIVO s. (JUR.) despărțire, separare, separație, (pop.) despărțenie. (~ între soți.)

Divorț ≠ căsătorie, recăsătorie


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DIVORȚ. Subst. Divorț, despărțire, despărțenie (înv.), desfacerea căsătoriei, anularea căsătoriei. Abandonarea familiei, abandon familial. Proces de divorț. Adj. Divorțat, despărțit. Vb. A divorța, a da divorț, a se despărți, a se separa, a desface (a anula) căsătoria. A obține divorțul, a-și recăpăta libertatea (fig.). A părăsi familia, a abandona familia. V. văduvie.

Intrare: divorț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • divo
  • divorțul
  • divorțu‑
plural
  • divorțuri
  • divorțurile
genitiv-dativ singular
  • divo
  • divorțului
plural
  • divorțuri
  • divorțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)