10 definiții pentru distonant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

distonánt, ~ă a [At: IBRĂILEANU, S. 140 / Pl: ~nți, ~e / E: distona] 1 Care este în dezacord cu ansamblul sau cu restul. 2 (Muz; spc; d. sunete) Care este intonat fals.

DISTONÁNT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. -ant.

DISTONÁNT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. -ant.

DISTONÁNT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează, care nu se potrivește într-un ansamblu, care nu este potrivit cu celelalte elemente. V. strident. Aceleași fraze care sună în gura lui Stratilat mai mult sau mai puțin corect... sînt cu totul distonante folosite de Manoliu. V. ROM. decembrie 1953, 289.

DISTONÁNT, -Ă adj. Care distonează. [< distona].

DISTONÁNT, -Ă adj. care distonează; discordant. (< germ. distonant)

DISTONÁNT ~tă (~ți, ~te) Care distonează; cu proprietatea de a distona; discordant; disonant. /a distona + suf. ~ant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

distonánt adj. m., pl. distonánți; f. distonántă, pl. distonánte

distonánt adj. m., pl. distonánți; f. sg. distonántă, pl. distonánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISTONÁNT adj. 1. v. nepotrivit. 2. v. nearmonios.

DISTONANT adj. 1. inadecvat, neadecvat, necorespunzător, nepotrivit, (fig.) deplasat. (Un element ~ față de ansamblu.) 2. discordant, disonant, nearmonios, strident. (Sunete ~.)

Intrare: distonant
distonant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distonant
  • distonantul
  • distonantu‑
  • distonantă
  • distonanta
plural
  • distonanți
  • distonanții
  • distonante
  • distonantele
genitiv-dativ singular
  • distonant
  • distonantului
  • distonante
  • distonantei
plural
  • distonanți
  • distonanților
  • distonante
  • distonantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

distonant

etimologie:

  • Distona + sufix -ant.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN