căutare avansată
13 definiții pentru „distinct”   declinări

DISTÍNCT, -Ă, distincți, -te, adj. 1. Care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare; deosebit, diferit. 2. (Adesea adverbial) Clar, evident, lămurit, deslușit. – Din fr. distinct, lat. distinctus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTÍNCT, -Ă, distincți, -te, adj. 1. Care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare; deosebit, diferit. 2. (Adesea adverbial) Clar, evident, lămurit, deslușit. – Din fr. distinct, lat. distinctus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

distínct adj. m., pl. distíncți; f. distínctă (-tinc-tă), pl. distíncte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTÍNCT adj., adv. 1. adj. deosebit, diferit, (înv. și pop.) osebit. (Două cete, două grămezi ~.) 2. adj. v. aparte. 3. adj. v. separat. 4. adj. v. caracteristic. 5. adj. v. clar. 6. adv. v. bine.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Distinct ≠ asemănător, neclar, identic, nedeslușit
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTÍNCT ~tă (~ți, ~te) 1) Care se distinge de ceva sau de cineva apropiat sau analog; diferit. 2) (despre voce, sunete etc.) Care se aude bine; deslușit; clar. /<fr. distinct, lat. distinctus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTÍNCT, -Ă adj. 1. Separat, deosebit, diferit de altceva. 2. Clar, deslușit. [< fr. distinct, cf. lat. distinctus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTÍNCT, -Ă adj. 1. deosebit, diferit de altceva. 2. (fig.) clar, deslușit, evident. (< fr. distinct, lat. distinctus)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTÍNCT, -Ă, distincți, -te, adj. 1. Care nu poate fi confundat cu alte lucruri de același fel; deosebit, diferit. « O noapte furtunoasă» formează, împreună cu celelalte trei comedii, o perioadă bine distinctă în cariera literară a lui Caragiale. IBRĂILEANU, S. 40. 2. Clar, evident, lămurit, deslușit. O notă muzicală distinctă.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

distínct adj. m., pl. distíncți; f. sg. distínctă (sil. -tinc-), pl. distíncte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

distinct a. 1. deosebit, diferit; 2. fig. ce se aude, ce se vede lesne: sunet distinct.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

* distínct, -ă adj. (lat. distinctus, part. d. dis-stinguere. V. disting). Diferit, deosebit. Separat. Fig. Lămurit, limpede, clar: terminĭ distincțĭ. Adv. Lămurit: cântecu se aude distinct.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DISTÍNCT adj., adv. 1. adj. deosebit, diferit, (înv. și pop.) osebít. (Două cete, două grămezi ~.) 2. adj. aparte, deosebit, separat, special. (Secția ocupă o clădire ~.) 3. adj. deosebit, diferit, separat, (înv. și reg.) chilín. (Problemele impun rezolvări ~.) 4. adj. caracteristic, definitoriu, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic, (înv.) însușít. (Notă, trăsătură ~.) 5. adj. clar, deslușit, evident, lămurit, limpede, precis, (înv.) apriát, chiar, (fig.) curát. (O imagine ~; o pronunție ~. ) 6. adv. bine, clar, deslușit, lămurit, limpede, (reg.) răzvedít. (A vedea ~.)
Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink