2 intrări
31 de definiții

Explicative DEX

DISPERS, disperse, adj. (Chim.; în sintagma) Sistem dispers = amestec eterogen a două sau mai multor substanțe, dintre care cel puțin una este divizată în particule foarte mici. – Din lat. dispersus.

DISPERSIE, dispersii, s. f. 1. Împrăștiere, răspândire, risipire. ♦ Spec. (Chim.) Stare de împrăștiere, într-un mediu oarecare, a unei substanțe aflate în particule foarte mici. ♦ Spec. (Fiz.) Separare a unei radiații sau a unei unde sonore în urma refracției, difracției etc. 2. (Mat.) Repartizare a unei mulțimi de valori în jurul unei anumite valori tipice. [Var.: dispersiune s. f.] – Din fr. dispersion, lat. dispersio, -onis.

DISPERSIUNE s. f. v. dispersie.

DISPERSIUNE s. f. v. dispersie.

DISPERSIUNE s. f. v. dispersie.

despersiune sf vz dispersie

dispers a [At: AGROTEHNICA, I, 316 / Pl: ~e / E: lat dispersus] (Chm; îs) Sistem ~ Amestec eterogen a două sau mai multe substanțe, dintre care cel puțin una este divizată în particule foarte mici.

dispersie sf [At: PONTBRIANT, D. / V: desperiune, ~iune / Pl: ~ii / E: fr dispersion, lat dispersio, -onis] 1 Împrăștiere. 2 Răspândire. 3 (Chm) Stare de împrăștiere, într-un mediu oarecare, a unei substanțe aflate în particule foarte mici. 4 (Fiz) Separare a unei radiații sau a unei unde sonore în urma refracției, difracției etc. 5 (Fiz; îs) ~ia luminii Descompunere sub forma unui spectru, a unei radiații de lumină compuse, care trece printr-o prismă de sticlă. 6 (Mat) Repartizare a unei mulțimi de valori în jurul unei anumite valori tipice. 7 Fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă.

dispersiune sf vz dispersie

* DISPERSIUNE sf. 1 Împrăștiere, risipire, răspîndire 2 📻 Descompunerea în colori a unor raze luminoase ce trec printr’un mediu refringent [fr.].

DISPERS, disperse, adj. n. (Chim.; în sintagma) Sistem dispers = amestec eterogen a două sau mai multor substanțe, dintre care cel puțin una este divizată în particule foarte mici. – Din lat. dispersus.

DISPERSIE, dispersii, s. f. 1. Împrăștiere, răspândire, risipire. ♦ Spec. (Chim.) Stare de împrăștiere, într-un mediu oarecare, a unei substanțe aflate în particule foarte mici. ♦ Spec. (Fiz.) Separare a unei radiații sau a unei unde sonore în urma refracției, difracției etc. 2. (Mat.) Repartizare a unei mulțimi de valori în jurul unei anumite valori tipice. [Var.: dispersiune s. f.] – Din fr. dispersion, lat. dispersio, -onis.

DISPERS, disperse, adj. n. (Chim., Fiz.; numai în expr.) Sistem dispers = amestec eterogen de două sau mai multe substanțe dintre care cel puțin una este divizată în particule foarte mici. V. dispersat. Ceața este un sistem dispers.

DISPERSIE, dispersii, s. f. Împrăștiere, răspîndire, risipire. ◊ Dispersia luminii = descompunerea sub forma unui spectru a unei radiații luminoase compuse, care trece printr-o prismă de sticlă. – Variantă: dispersiune (pronunțat -si-u-) s. f.

DISPERS, -Ă adj. (Chim.) Sistem dispers = amestec eterogen de mai multe substanțe, dintre care cel puțin una se găsește sub formă de particule foarte fine. [< lat. dispersus].

DISPERSIE s.f. Împrăștiere, răspîndire. ◊ Dispersie a luminii = descompunere sub forma unui spectru, a unei radiații de lumină compuse, care trece printr-o prismă de sticlă. ♦ Împrăștiere a unei substanțe în particule foarte fine într-un mediu gazos, lichid sau solid. ♦ Expresie folosită în statistica matematică, prin care se măsoară concentrarea unei mulțimi de valori în jurul unei valori medii. ♦ Fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă. [Gen. -iei, var. dispersiune s.f. / cf. fr. dispersion, it. dispersione, lat. dispersio].

DISPERSIUNE s.f. v. dispersie.

DISPERS, -Ă adj. obținut prin dispersare. ♦ (chim.) sistem ~ = amestec eterogen de mai multe substanțe, dintre care cel puțin una se găsește sub formă de particule foarte fine. (< lat. dispersus)

DISPERSIE s. f. 1. împrăștiere, răspândire. ◊ împrăștiere a unei substanțe în particule foarte fine într-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ răspândire a semințelor, a plantelor. ◊ (stat. mat.) expresie care măsoară concentrația unei mulțimi de valori în jurul unei valori medii. ◊ fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă. 2. descompunere a luminii în radiațiile monocromatice componente la trecerea printr-o prismă de sticlă. 3. (mat.) indicator numeric al împrăștierii valorilor unei variabile aleatorii față de valoarea medie. (< fr. dispersion, lat. dispersio)

DISPERS ~să (~și, ~se): Sistem ~ amestec eterogen de substanțe dintre care cel puțin una este divizată în particule foarte mici. /<lat. dispersus

DISPERSIE ~i f. 1) Răspândire în diferite direcții; împrăștiere. 2) chim. Stare de împrăștiere a unei substanțe sub formă de particule mici într-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ ~a luminii descompunere, sub forma unui spectru, a unei radiații de lumină compuse, când trece printr-o prismă de sticlă. [Art. dispersia; G.-D. dispersiei; Sil. -si-e] /<fr. dispersion, lat. dispersio, ~onis

dispersiune f. împrăștiere, risipire: dispersiunea razelor luminoase.

* dispersiúne f. (lat. dispérsio, -ónis, d. dis-spérgere, a împrăștia, care vine d. spárgere, a răspîndi. V. sparg). Fiz. Împrăștiere, risipire: dispersiunea razelor luminoase.

Ortografice DOOM

!dispers adj. m. (colorant ~), pl. disperși; f. dispersă (fază~), pl. disperse

dispersie (desp. -si-e) s. f., art. dispersia (desp. -si-a), g.-d. art. dispersiei; pl. dispersii, art. dispersiile (desp. -si-i-)

!dispers (sistem ~) adj. m.; pl. f. disperse

dispersie (-si-e) s. f., art. dispersia (-si-a), g.-d. art. dispersiei; pl. dispersii, art. dispersiile (-si-i-)

dispers adj. n., pl. disperse

dispersie s. f. (sil. -si-e), art. dispersia (sil. -si-a), g.-d. art. dispersiei; pl. dispersii, art. dispersiile (sil. -si-i-)

dispersiune, -ni.

Sinonime

DISPERSIE s. v. împrăștiere.

DISPERSIE s. dispersare, împrăștiere, răsfirare, răspîndire, răzlețire, risipire, (înv.) risipă. (~ mulțimii.)

Intrare: dispers
dispers adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispers
  • dispersul
  • dispersu‑
  • dispersă
  • dispersa
plural
  • disperși
  • disperșii
  • disperse
  • dispersele
genitiv-dativ singular
  • dispers
  • dispersului
  • disperse
  • dispersei
plural
  • disperși
  • disperșilor
  • disperse
  • disperselor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: dispersie
dispersie substantiv feminin
  • silabație: -si-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispersie
  • dispersia
plural
  • dispersii
  • dispersiile
genitiv-dativ singular
  • dispersii
  • dispersiei
plural
  • dispersii
  • dispersiilor
vocativ singular —
plural —
dispersiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispersiune
  • dispersiunea
plural
  • dispersiuni
  • dispersiunile
genitiv-dativ singular
  • dispersiuni
  • dispersiunii
plural
  • dispersiuni
  • dispersiunilor
vocativ singular —
plural —
despersiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dispers, dispersăadjectiv

  • 1. Obținut prin dispersare. MDN '00
    • 1.1. chimie (în) sintagmă Sistem dispers = amestec eterogen a două sau mai multor substanțe, dintre care cel puțin una este divizată în particule foarte mici. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Ceața este un sistem dispers. DLRLC
etimologie:

dispersie, dispersiisubstantiv feminin

  • 1. Risipire, răspândire, împrăștiere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin specializare chimie Stare de împrăștiere, într-un mediu oarecare, a unei substanțe aflate în particule foarte mici. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. prin specializare fizică Separare a unei radiații sau a unei unde sonore în urma refracției, difracției etc. DEX '09 DEX '98
      • 1.2.1. Dispersia luminii = descompunerea sub forma unui spectru a unei radiații luminoase compuse, care trece printr-o prismă de sticlă. DLRLC DN
    • 1.3. Fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă. DN
  • 2. matematică Repartizare a unei mulțimi de valori în jurul unei anumite valori tipice. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.