3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

dispensare sf [At: DEX / Pl: ~sări / E: dispensa] 1 Scutire de o obligație, de o îndatorire. 2 Lipsire de ceva. 3 (Rar) Renunțare la ceva.

DISPENSÁRE, dispensări, s. f. Acțiunea de a (se) dispensa.V. dispensa.

DISPENSÁRE, dispensări, s. f. Acțiunea de a (se) dispensa.V. dispensa.

dispensáre s. f., g.-d. art. dispensắrii; pl. dispensắri

dispensáre s. f., g.-d. art. dispensării; pl. dispensări

DISPENSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dispensa. [< dispensa].

dispensá [At: SĂULESCU, HR. II, 271/26 / V: (îvr) ~nzá / Pzi: ~séz / E: fr dispenser] 1 vt (Îvr) A permite. 2 vt A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. 3 vr (Cu determinări introduse prin prepoziția „de”) A se lipsi de cineva sau de ceva. 4 vr (Cu determinări introduse prin prepoziția „de”) A renunța la...

dispensár sn [At: DÂMBOVIȚA (1860), 2883/35 / V: (înv) despensáriu / Pl: ~e / E: fr dispensaire] Unitate medico-sanitară care asigură asistența curativ-profilactică a populației dintr-o anumită zonă teritorială, de obicei fără spitalizare.

DISPENSÁ, dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare.

DISPENSÁR, dispensare, s. n. Unitate medico-sanitară care asigură asistența populației dintr-o anumită zonă teritorială, de obicei fără spitalizare. – Din fr. dispensaire.

DISPENSÁ, dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare.

DISPENSÁR, dispensare, s. n. Unitate medico-sanitară care asigură asistența populației dintr-o anumită zonă teritorială, de obicei fără spitalizare. – Din fr. dispensaire.

DISPENSÁ, dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi (de cineva sau de ceva), a renunța la... Un adevărat scriitor nu se poate dispensa de cunoașterea temeinică a limbii și literaturii populare. L. ROM. 1953, nr. 2, 35. Mă dispensez de analize. CAMIL PETRESCU, T. III 170. 2. Tranz. A scuti (pe cineva) de o obligație, de o îndatorire. Din cauza infirmității a fost dispensat de serviciul militar. ♦ A face pe cineva să nu mai aibă nevoie de...; a scuti. Întrebuințarea indiumului ne va dispensa aproape în întregime de folosirea cositorului. BARANGA, I. 169.

DISPENSÁR, dispensare, s. n. Instituție sanitară, curativă-profilactică, unde se dau consultații medicale în mod gratuit; p. ext. localul unei asemenea instituții. V. policlinică. Se face-n Borșa dispensar, Ba și electrică se face! DEȘLIU, M. 34. Spune doctorul că ne-ar mai trebui și un dispensar. SADOVEANU, P. M. 200.

dispensá (a ~) vb., ind. prez. 3 dispenseáză

dispensár s. n., pl. dispensáre

dispensá vb., ind. prez. 1 sg. dispenséz, 3 sg. și pl. dispenseáză

dispensár s. n., pl. dispensáre

DISPENSÁ vb. 1. a se lipsi, a renunța. (S-a ~ de serviciile lui.) 2. v. scuti.

DISPENSÁ vb. I. 1. refl. A se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... 2. tr. A scuti (pe cineva) de o însărcinare, de o obligație etc. [< fr. dispenser, it., lat. dispensare].

arată toate definițiile

Intrare: dispensa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispensa
  • dispensare
  • dispensat
  • dispensând
singular plural
  • dispensea
  • dispensați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dispensez
(să)
  • dispensez
  • dispensam
  • dispensai
  • dispensasem
a II-a (tu)
  • dispensezi
(să)
  • dispensezi
  • dispensai
  • dispensași
  • dispensaseși
a III-a (el, ea)
  • dispensea
(să)
  • dispenseze
  • dispensa
  • dispensă
  • dispensase
plural I (noi)
  • dispensăm
(să)
  • dispensăm
  • dispensam
  • dispensarăm
  • dispensaserăm
  • dispensasem
a II-a (voi)
  • dispensați
(să)
  • dispensați
  • dispensați
  • dispensarăți
  • dispensaserăți
  • dispensaseți
a III-a (ei, ele)
  • dispensea
(să)
  • dispenseze
  • dispensau
  • dispensa
  • dispensaseră
Intrare: dispensare
dispensare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispensare
  • dispensarea
plural
  • dispensări
  • dispensările
genitiv-dativ singular
  • dispensări
  • dispensării
plural
  • dispensări
  • dispensărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dispensar
dispensar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispensar
  • dispensarul
  • dispensaru‑
plural
  • dispensare
  • dispensarele
genitiv-dativ singular
  • dispensar
  • dispensarului
plural
  • dispensare
  • dispensarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate – (arată)