2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPĂRÚT, -Ă, dispăruți, -te, adj. 1. De a cărui soartă nu se mai știe nimic. ◊ Expr. A fi dat dispărut = (în timp de război) a fi considerat ca pierdut fără urmă. 2. Care a încetat să mai existe, care a pierit, care s-a stins. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Mort. – V. dispărea. Cf. fr. disparu.

DISPĂRÚT, -Ă, dispăruți, -te, adj. 1. De a cărui soartă nu se mai știe nimic. ◊ Expr. A fi dat dispărut = (în timp de război) a fi considerat ca pierdut fără urmă. 2. Care a încetat să mai existe, care a pierit, care s-a stins. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Mort. – V. dispărea. Cf. fr. disparu.

dispărut, ~ă [At: LM / Pl: ~uți, ~e / E: dispărea cf fr disparu] 1 a Care a ieșit din câmpul vizual. 2 a Care nu mai poate fi observat sau găsit. 3 De a cărui soartă nu se (mai) știe nimic. 4 a (Îe) A fi dat ~ A fi considerat ca pierdut fără urmă (în timp de război sau dezastre naturale). 5 a Care nu mai există (astăzi). 6-7 smf, a (Om) mort. 8 a (D. publicații) Care a încetat să mai apară.

DISPĂRÚT, -Ă, dispăruți, -te, adj. 1. Care a ieșit din cîmpul vizual, care nu se mai vede (deși continuă să existe); care nu mai poate fi observat sau găsit. Iată tratatul dispărut din bibliotecă de mult. IBRĂILEANU, A. 8. ♦ De a cărui soartă nu se mai știe. Vestindu-se acolo că sînt dispărut și decedat, o rudă... a luat moștenirea. SADOVEANU, P. M. 125. ◊ (În timp de război) A fi dat dispărut = a fi considerat ca pierdut fără urmă. La un an după terminarea războiului, neîntorcîndu-se acasă, a fost dat dispărut. ◊ (Substantivat) La regimentul său fu trecut pe lista dispăruților. 2. Care a încetat de a mai exista, care a pierit, care s-a stins. Un cutremur... se ridica din fundul ființei ei ca din alte vieți din veacuri dispărute. SADOVEANU, P. M. 270. Gropile care se văd azi lîngă biserică... sînt pivnițele caselor dispărute. GALACTION, O. I 315. Figurile de elefanți-mamuți... și de alte animale dispărute, ce s-au găsit pe unelte de corn. ODOBESCU, S. III 79. ♦ (Despre persoane) Mort. (Substantivat) Nu pot uita, dintre cei dispăruți prea devreme, un alt prieten cald și impetuos. CAMIL PETRESCU, T. III 490.

DISPĂRÚT, -Ă adj. 1. Ieșit din câmpul vizual, care nu se mai vede. ◊ A fi dat dispărut = a fi considerat ca pierdut fără urmă. 2. Care a încetat să mai existe. ♦ (Despre oameni, și s.) Mort. [< dispărea].

DISPÁRE vb. III v. dispărea.

DISPĂREÁ, dispár, vb. II. Intranz. 1. A se face nevăzut, a ieși din câmpul vizual, a nu mai putea fi văzut (deși continuă să existe), a pieri (dinaintea ochilor). ♦ A se pierde fără urmă, a nu mai putea fi găsit. 2. A înceta să mai existe; a se stinge, a pieri. ♦ (Despre ființe) A muri. [Var.: dispáre vb. III] – Din fr. disparaître (după părea).

DISPĂREÁ, dispár, vb. II. Intranz. 1. A se face nevăzut, a ieși din câmpul vizual, a nu mai putea fi văzut (deși continuă să existe), a pieri (dinaintea ochilor). ♦ A se pierde fără urmă, a nu mai putea fi găsit. 2. A înceta să mai existe; a se stinge, a pieri. ♦ (Despre ființe) A muri. [Var.: dispáre vb. III] – Din fr. disparaître (după părea).

dispărea vi [At: (a. 1776) URICARIUL I, 179 / V: ~pare, (înv) des~ / Pzi: dispar / E: fr disparaître (după părea)] 1 A înceta să se (mai) manifeste, să se (mai) producă. 2 (Îe) A ~ ca prin farmec A pieri foarte repede și fără urmă. 3 (D. publicații) A înceta să (mai) apară. 4 (D. publicații) A se epuiza. 5 (De obicei cu determinări locale) A ieși (brusc) din câmpul vizual al cuiva. 6 (D. oameni; de obicei cu determinările „fără adresă”, „de acasă”) A nu mai putea fi găsit (la domiciliu) Si: a se pierde. 7 (Spc; d. bunuri materiale; de obicei construit cu pronumele în dativ) A se fura. 8 (Reg) A bejăni. 9 (D. ființe) A muri. 10 (D. plante) A se ofili. 11 (D. popoare, orașe, bunuri materiale etc.) A înceta să mai existe Si: a pieri.

DISPĂREÁ, dispár, vb. II. Intranz. 1. A se face nevăzut, a ieși din cîmpul vizual, a nu mai putea fi văzut (deși continuă să existe), a pieri (dinaintea ochilor). Dadaca... dispăru pe portiță. SADOVEANU, Z. C. 257. Cînd am ajuns în dreptul liceului, cei patru dascăli... au dispărut înăuntru. SAHIA, N. 54. Norul trece și dispare În fundul cerului. ALECSANDRI, P. II 126. ♦ A se pierde fără urmă, a pieri, a nu mai putea fi găsit. I-au dispărut mănușile. 2. A înceta de a mai exista, a se stinge, a pieri. De pe toate chipurile dispăruse brutalitatea și graba. C. PETRESCU, C. V. 76. Viforul de astă-noapte a dispărut ca un vis. ISAC, O. 63. ◊ Expr. A dispărea ca prin farmec = a pieri foarte repede și fără urmă. Zăpada a dispărut ca prin farmec. ♦ (Despre persoane) A muri, a deceda. Un om dacă dispare, un altul se ridică, Și-n cartea vieții nume se șterg sau se înscriu. MACEDONSKI, O. I 48. Tiranul să dispară în hăul nimicirii! ALECSANDRI, T. II 164. – Variantă: dispáre (CAMIL PETRESCU, T. III 322) vb. III.

DISPĂREÁ vb. II. intr. 1. A nu se mai vedea, a ieși din câmpul vizual. ♦ A se pierde, a pieri. 2. A-și înceta existența, a se stinge. 3. A muri, a deceda. [P.i. dispár, var. dispare vb. III. / cf. lat. disparere, it. disparire, fr. disparaître].

DISPĂREÁ vb. intr. 1. a nu se mai vedea, a ieși din câmpul vizual. ◊ a se pierde, a pieri. 2. a-și înceta existența, a se stinge. 3. a muri, a deceda. (după fr. disparaître)

A DISPĂREÁ dispár intranz. 1) A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a pieri. 2) A se pierde fără urmă. 3) fig. (despre ființe) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a se sfârși; a muri; a deceda; a răposa; a sucomba. /<fr. disparaître

dispare v. a peri din vedere, a se face nevăzut: apare și dispare.

* dispár, -părút, a -păreá v. intr. (mlat. dis-parére, fr. disparaitre. V. par 3)). Nu mă maĭ văd: soarele a dispărut. Nu mă maĭ găsesc: mănușile mele aŭ dispărut. Fig. Nu maĭ sînt, nu maĭ exist: obiceĭurile simple ale părinților noștrĭ aŭ dispărut, ca și eĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dispár, 2 sg. dispári, 1 pl. dispărém; ger. dispărấnd; part. dispărút

dispăreá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dispár, 1 pl. dispărém; conj. prez. 3 sg. și pl. dispáră; part. dispărút


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISPĂRÚT adj., s. 1. adj., s. v. mort. 2. adj. v. trecut.

arată toate definițiile

Intrare: dispărut
dispărut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispărut
  • dispărutul
  • dispărutu‑
  • dispăru
  • dispăruta
plural
  • dispăruți
  • dispăruții
  • dispărute
  • dispărutele
genitiv-dativ singular
  • dispărut
  • dispărutului
  • dispărute
  • dispărutei
plural
  • dispăruți
  • dispăruților
  • dispărute
  • dispărutelor
vocativ singular
plural
Intrare: dispărea
verb (V503)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispărea
  • dispărere
  • dispărut
  • dispărutu‑
  • dispărând
  • dispărându‑
singular plural
  • dispari
  • dispăreți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dispar
(să)
  • dispar
  • dispăream
  • dispărui
  • dispărusem
a II-a (tu)
  • dispari
(să)
  • dispari
  • dispăreai
  • dispăruși
  • dispăruseși
a III-a (el, ea)
  • dispare
(să)
  • dispa
  • dispărea
  • dispăru
  • dispăruse
plural I (noi)
  • dispărem
(să)
  • dispărem
  • dispăream
  • dispărurăm
  • dispăruserăm
  • dispărusem
a II-a (voi)
  • dispăreți
(să)
  • dispăreți
  • dispăreați
  • dispărurăți
  • dispăruserăți
  • dispăruseți
a III-a (ei, ele)
  • dispar
(să)
  • dispa
  • dispăreau
  • dispăru
  • dispăruseră
despărea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V604)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispare
singular plural
  • dispareți
  • dispăreți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
plural I (noi)
  • disparem
(să)
  • disparem
a II-a (voi)
  • dispareți
(să)
  • dispareți
a III-a (ei, ele)
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dispărut

  • 1. Care a ieșit din câmpul vizual, care nu se mai vede (deși continuă să existe); care nu mai poate fi observat sau găsit.
    surse: DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Iată tratatul dispărut din bibliotecă de mult. IBRĂILEANU, A. 8.
      surse: DLRLC
    • 1.1. De a cărui soartă nu se mai știe nimic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Vestindu-se acolo că sînt dispărut și decedat, o rudă... a luat moștenirea. SADOVEANU, P. M. 125.
        surse: DLRLC
      • (și) substantivat La regimentul său fu trecut pe lista dispăruților.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A fi dat dispărut = (în timp de război) a fi considerat ca pierdut fără urmă.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
        exemple
        • La un an după terminarea războiului, neîntorcându-se acasă, a fost dat dispărut.
          surse: DLRLC
  • 2. Care a încetat să mai existe, care a pierit, care s-a stins.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Un cutremur... se ridica din fundul ființei ei ca din alte vieți din veacuri dispărute. SADOVEANU, P. M. 270.
      surse: DLRLC
    • Gropile care se văd azi lîngă biserică... sînt pivnițele caselor dispărute. GALACTION, O. I 315.
      surse: DLRLC
    • Figurile de elefanți-mamuți... și de alte animale dispărute, ce s-au găsit pe unelte de corn. ODOBESCU, S. III 79.
      surse: DLRLC

etimologie:

dispărea despărea dispare

  • 1. A se face nevăzut, a ieși din câmpul vizual, a nu mai putea fi văzut (deși continuă să existe), a pieri (dinaintea ochilor).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pieri attach_file 3 exemple
    exemple
    • Dadaca... dispăru pe portiță. SADOVEANU, Z. C. 257.
      surse: DLRLC
    • Cînd am ajuns în dreptul liceului, cei patru dascăli... au dispărut înăuntru. SAHIA, N. 54.
      surse: DLRLC
    • Norul trece și dispare În fundul cerului. ALECSANDRI, P. II 126.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se pierde fără urmă, a nu mai putea fi găsit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • I-au dispărut mănușile.
        surse: DLRLC
  • 2. A înceta să mai existe; a se stinge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pieri stinge attach_file 2 exemple
    exemple
    • De pe toate chipurile dispăruse brutalitatea și graba. C. PETRESCU, C. V. 76.
      surse: DLRLC
    • Viforul de astă-noapte a dispărut ca un vis. ISAC, O. 63.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A dispărea ca prin farmec = a pieri foarte repede și fără urmă.
      exemple
      • Zăpada a dispărut ca prin farmec.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Despre ființe:
      exemple
      • Un om dacă dispare, un altul se ridică, Și-n cartea vieții nume se șterg sau se înscriu. MACEDONSKI, O. I 48.
        surse: DLRLC
      • Tiranul să dispară în hăul nimicirii! ALECSANDRI, T. II 164.
        surse: DLRLC

etimologie: