14 definiții pentru disonant

disonánt, ~ă a [At: VAHMANN, M. 48/3 / V: desun~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr dissonant] (Șfg) 1 Care sună neplăcut. 2 Care reprezintă o disonanță (1).

DISONÁNT, -Ă, disonanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care sună neplăcut, care produce o disonanță. – Din fr. dissonant.

DISONÁNT, -Ă, disonanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care sună neplăcut, care reprezintă o disonanță. – Din fr. dissonant.

DISONÁNT, -Ă, disonanți, -te, adj. Care sună neplăcut, care produce o disonanță. Acord disonant.

disonánt adj. m., pl. disonánți; f. disonántă, pl. disonánte

disonánt adj. m., pl. disonánți; f. sg. disonántă, pl. disonánte

DISONÁNT adj. v. nearmonios.

DISONÁNT, -Ă adj. Neplăcut pentru auz, care produce disonanță. [< fr. dissonant].

DISONÁNT, -Ă adj. care sună neplăcut, care produce disonanță. (< fr. dissonant)

DISONÁNT ~tă (~ți, ~te) Care produce o disonanță; discordant; distonant. /<fr. dissonant

disonant a. ce formează disonanță.

* disonánt, -ă adj. (lat. dissonans, -ántis. V. con-sonant, sun). Care sună urăt. Adv. În mod disonant.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DISONÁNT adj. discordant, distonant, nearmonios, strident. (Sunete ~.)

Intrare: disonant
disonant adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disonant disonantul disonantă disonanta
plural disonanți disonanții disonante disonantele
genitiv-dativ singular disonant disonantului disonante disonantei
plural disonanți disonanților disonante disonantelor
vocativ singular
plural