2 intrări

20 de definiții

DISIMULÁT, -Ă, disimulați, -te, adj. Care ascunde (sub un aspect înșelător) adevărata înfățișare a lucrurilor, a situațiilor etc. ♦ (Despre oameni și firea lor) Închis, ascuns; fals, ipocrit. – V. disimula.

DISIMULÁT, -Ă, disimulați, -te, adj. Care ascunde (sub un aspect înșelător) adevărata înfățișare a lucrurilor, a situației etc. ♦ (Despre oameni și firea lor) Închis, ascuns; fals, ipocrit. – V. disimula.

DISIMULÁT, -Ă, disimulați, -te, adj. Ascuns privirilor, făcut să fie mai puțin vizibil. ♦ Fig. (Despre persoane și firea lor) Închis, ascuns. ♦ Făcut în ascuns; tăinuit; deghizat, mascat. V. camuflat.

DISIMULÁT adj. (fig.) camuflat, deghizat, mascat. (Adevăr ~.)

DISIMULÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) ascuns, prefăcut, nesincer. (< disimula)

DISIMULÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DISIMULA. 2) (despre persoane) Care are o fire ascunsă; puțin comunicativ. /v. a disimula

* disimulát, -ă adj. Obișnuit să-șĭ ascundă sentimentele, mocnit: caracter disimulat. V. expansiv.

DISIMULÁ, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare); a camufla, a masca. ♦ Fig. A deghiza. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.

DISIMULÁ, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare); a camufla, a masca. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.

DISIMULÁ, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata înfățișare a unui lucru (dîndu-i o aparență înșelătoare), a face ca ceva să nu fie cunoscut, a masca. V. deghiza, camufla. Albumul? Bal-mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulîndu-și mutra, gîndul, glasul. EMINESCU, O. IV 333.

disimulá (a ~) (a ascunde) vb., ind. prez. 3 disimuleáză

disimulá vb., ind. prez. 1 sg. disimuléz, 3 sg. și pl. disimuleáză

DISIMULÁ vb. v. ascunde.

DISIMULÁ vb. I. tr. A ascunde, a masca adevărata față a lucrurilor; a se preface. [< fr. dissimuler, it., lat. dissimulare].

DISIMULÁ vb. tr. a-și ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc., dându-le aparențe înșelătoare; a masca, a camufla. ◊ (fig.) a deghiza. (< fr. dissimuler, lat. dissimulare)

A DISIMULÁ ~éz tranz. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a camufla; a masca. /<fr. dissimuler, lat. dissimulare

disimulà v. 1. a ascunde sentimentele, proiectele sale: a-și disimula mânia; 2. a părea că nu observă sau nu resimte: a disimula o ofensă; 3. a face mai puțin vizibil: această haină disimulează talia.

* disimuléz v. tr. (lat. dissímulo, -áre. V. simulez). Îmi ascund gîndu. Mă prefac că nu văd, că nu simt, că nu pricep.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DISIMULÁT adj. (fig.) camuflát, deghizát, mascát. (Adevăr ~.)

DISIMULÁ vb. a (se) ascunde, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (A ~ adevărul.)

Intrare: disimula
disimula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) disimula disimulare disimulat disimulând singular plural
disimulea disimulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) disimulez (să) disimulez disimulam disimulai disimulasem
a II-a (tu) disimulezi (să) disimulezi disimulai disimulași disimulaseși
a III-a (el, ea) disimulea (să) disimuleze disimula disimulă disimulase
plural I (noi) disimulăm (să) disimulăm disimulam disimularăm disimulaserăm, disimulasem*
a II-a (voi) disimulați (să) disimulați disimulați disimularăți disimulaserăți, disimulaseți*
a III-a (ei, ele) disimulea (să) disimuleze disimulau disimula disimulaseră
Intrare: disimulat
disimulat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disimulat disimulatul disimula disimulata
plural disimulați disimulații disimulate disimulatele
genitiv-dativ singular disimulat disimulatului disimulate disimulatei
plural disimulați disimulaților disimulate disimulatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)