DISIMULÁT, -Ă, disimulați, -te, adj. Care ascunde (sub un aspect înșelător) adevărata înfățișare a lucrurilor, a situațiilor etc. ♦ (Despre oameni și firea lor) Închis, ascuns; fals, ipocrit. – V. disimula.

DISIMULÁT, -Ă, disimulați, -te, adj. Care ascunde (sub un aspect înșelător) adevărata înfățișare a lucrurilor, a situației etc. ♦ (Despre oameni și firea lor) Închis, ascuns; fals, ipocrit. – V. disimula.

DISIMULÁT, -Ă, disimulați, -te, adj. Ascuns privirilor, făcut să fie mai puțin vizibil. ♦ Fig. (Despre persoane și firea lor) Închis, ascuns. ♦ Făcut în ascuns; tăinuit; deghizat, mascat. V. camuflat.

DISIMULÁT adj. (fig.) camuflat, deghizat, mascat. (Adevăr ~.)

DISIMULÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) ascuns, prefăcut, nesincer. (< disimula)

DISIMULÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DISIMULA. 2) (despre persoane) Care are o fire ascunsă; puțin comunicativ. /v. a disimula

* disimulát, -ă adj. Obișnuit să-șĭ ascundă sentimentele, mocnit: caracter disimulat. V. expansiv.

DISIMULÁ, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare); a camufla, a masca. ♦ Fig. A deghiza. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.

DISIMULÁ, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare); a camufla, a masca. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.

DISIMULÁ, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata înfățișare a unui lucru (dîndu-i o aparență înșelătoare), a face ca ceva să nu fie cunoscut, a masca. V. deghiza, camufla. Albumul? Bal-mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulîndu-și mutra, gîndul, glasul. EMINESCU, O. IV 333.

disimulá (a ~) (a ascunde) vb., ind. prez. 3 disimuleáză

disimulá vb., ind. prez. 1 sg. disimuléz, 3 sg. și pl. disimuleáză

DISIMULÁ vb. v. ascunde.

DISIMULÁ vb. I. tr. A ascunde, a masca adevărata față a lucrurilor; a se preface. [< fr. dissimuler, it., lat. dissimulare].

DISIMULÁ vb. tr. a-și ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc., dându-le aparențe înșelătoare; a masca, a camufla. ◊ (fig.) a deghiza. (< fr. dissimuler, lat. dissimulare)

A DISIMULÁ ~éz tranz. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a camufla; a masca. /<fr. dissimuler, lat. dissimulare

disimulà v. 1. a ascunde sentimentele, proiectele sale: a-și disimula mânia; 2. a părea că nu observă sau nu resimte: a disimula o ofensă; 3. a face mai puțin vizibil: această haină disimulează talia.

* disimuléz v. tr. (lat. dissímulo, -áre. V. simulez). Îmi ascund gîndu. Mă prefac că nu văd, că nu simt, că nu pricep.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DISIMULÁT adj. (fig.) camuflát, deghizát, mascát. (Adevăr ~.)

DISIMULÁ vb. a (se) ascunde, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (A ~ adevărul.)