3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISERTÁ, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ține o disertație. – Din fr. disserter.

DISERTÁ, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ține o disertație. – Din fr. disserter.

diserta vi [At: FM (1847), 31/16 / V: (rar) des~[1], dize~ / Pzi: ~tez / E: fr disserter, lat dissertare] 1 A vorbi despre un subiect dat. 2 A ține o disertație (3).

  1. Varianta deserta nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

DISERTÁ, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A vorbi despre un subiect dat (în învățămînt), a ține o disertație.

DISERTÁ vb. I. tr. (Rar) A ține o disertație. [Var. dizerta vb. I. / < fr. disserter, cf. lat. dissertare].

DISERTÁ vb. tr. a ține o disertație. (< fr. disserter, lat. dissertare)

disért, ~ă a [At: LM / Pl: ~rți, ~e / E: lat disertus, fr disert] (Liv) Care vorbește cu ușurință și elegant.

DISÉRT, -Ă adj. Care vorbește cu ușurință și elegant. [< lat. disertus, fr. disert].

DISÉRT, -Ă adj. care vorbește cu ușurință și elegant. (< fr. disert, lat. disertus)

* disertéz v. tr. (lat. dis-sertare, d. dissérere, -sertum, a vorbi, a trata. V. aserțiune). Țin o disertațiune, tratez o chestiune științifică vorbind.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disertá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 diserteáză

disertá vb., ind. prez. 1 sg. disertéz, 3 sg. și pl. diserteáză

Intrare: diserta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diserta
  • disertare
  • disertat
  • disertatu‑
  • disertând
  • disertându‑
singular plural
  • disertea
  • disertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disertez
(să)
  • disertez
  • disertam
  • disertai
  • disertasem
a II-a (tu)
  • disertezi
(să)
  • disertezi
  • disertai
  • disertași
  • disertaseși
a III-a (el, ea)
  • disertea
(să)
  • diserteze
  • diserta
  • disertă
  • disertase
plural I (noi)
  • disertăm
(să)
  • disertăm
  • disertam
  • disertarăm
  • disertaserăm
  • disertasem
a II-a (voi)
  • disertați
(să)
  • disertați
  • disertați
  • disertarăți
  • disertaserăți
  • disertaseți
a III-a (ei, ele)
  • disertea
(să)
  • diserteze
  • disertau
  • diserta
  • disertaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dizerta
  • dizertare
  • dizertat
  • dizertatu‑
  • dizertând
  • dizertându‑
singular plural
  • dizertea
  • dizertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dizertez
(să)
  • dizertez
  • dizertam
  • dizertai
  • dizertasem
a II-a (tu)
  • dizertezi
(să)
  • dizertezi
  • dizertai
  • dizertași
  • dizertaseși
a III-a (el, ea)
  • dizertea
(să)
  • dizerteze
  • dizerta
  • dizertă
  • dizertase
plural I (noi)
  • dizertăm
(să)
  • dizertăm
  • dizertam
  • dizertarăm
  • dizertaserăm
  • dizertasem
a II-a (voi)
  • dizertați
(să)
  • dizertați
  • dizertați
  • dizertarăți
  • dizertaserăți
  • dizertaseți
a III-a (ei, ele)
  • dizertea
(să)
  • dizerteze
  • dizertau
  • dizerta
  • dizertaseră
Intrare: disert
disert adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disert
  • disertul
  • disertu‑
  • disertă
  • diserta
plural
  • diserți
  • diserții
  • diserte
  • disertele
genitiv-dativ singular
  • disert
  • disertului
  • diserte
  • disertei
plural
  • diserți
  • diserților
  • diserte
  • disertelor
vocativ singular
plural
Intrare: dișerta
dișerta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diserta dizerta

  • 1. rar A ține o disertație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: