14 definiții pentru disensiune disensie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISENSIÚNE, disensiuni, s. f. Neînțelegere sau ceartă cauzată de nepotrivirea de interese, de păreri etc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dissension, lat. dissensio, -onis.

DISENSIÚNE, disensiuni, s. f. Neînțelegere sau ceartă cauzată de nepotrivirea de interese, de păreri etc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dissension, lat. dissensio, -onis.

disensiune sf [At: LB / V: (rar) disensie / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr dissénsion, lat dissensio, -onis] 1 Neînțelegere cauzată de nepotrivirea de sentimente, de interese, de păreri etc. Si: dezacord. 2 Ceartă.

DISENSIÚNE, disensiuni, s. f. Discordie sau ceartă pricinuită de nepotrivirea sentimentelor sau a părerilor; dezacord. V. neînțelegere, dezbinare. Opoziția profită de neputința guvernului pe care-l preocupă micile și eternele disensiuni personale. REBREANU, R. I 262.

DISENSIÚNE s.f. Discordie, neînțelegere, ceartă (cauzată de nepotrivirea unor interese, a unor opinii etc.); dezacord. [Pron. -si-u-. / cf. fr. dissension, lat. dissensio].

DISENSIÚNE s. f. discordie, neînțelegere cauzată de nepotrivirea de interese, de păreri etc.; dezacord. (< fr. dissension, lat. dissensio)

DISENSIÚNE ~i f. Neînțelegere cauzată de nepotrivirea unor interese sau păreri între două sau mai multe persoane; diferend; dezacord. [Art. disensiunea; G.-D. disensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. dissension, lat. dissensio, ~onis

* disensiúne f. (lat. dis-sénsio, -ónis. V. simt). Discordie, neînțelegere, nepotrivire de ideĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. disensiúnii; pl. disensiúni

disensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. disensiúnii; pl. disensiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISENSIÚNE s. v. neînțelegere.

DISENSIUNE s. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.)

Disensiune ≠ acord, înțelegere

Intrare: disensiune
disensiune substantiv feminin
  • silabație: -si-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disensiune
  • disensiunea
plural
  • disensiuni
  • disensiunile
genitiv-dativ singular
  • disensiuni
  • disensiunii
plural
  • disensiuni
  • disensiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disensie
  • disensia
plural
  • disensii
  • disensiile
genitiv-dativ singular
  • disensii
  • disensiei
plural
  • disensii
  • disensiilor
vocativ singular
plural

disensiune disensie

etimologie: