2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

disecáre sf [At: DDRF / V: (înv) des~ / Pl: ~cắri / E: diseca] 1 Disecție (1). 2 (Glg) Fragmentare a unei suprafețe plane (câmpie, platou etc. prin procesul de formare a ravenelor sau printr-o rețea densă de văi. 3 (Fig) Analiză minuțioasă a unei opere literare, a unui fapt de limbă etc.

DISECÁRE, disecări, s. f. Acțiunea de a diseca și rezultatul ei; disecție. – V. diseca.

DISECÁRE, disecări, s. f. Acțiunea de a diseca și rezultatul ei; disecție. – V. diseca.

DISECÁRE, disecări, s. f. Acțiunea de a diseca și rezultatul ei; disecție. ♦ Analizarea amănunțită (a unei opere literare, artistice, a unui fenomen social etc.).

disecáre (disecție) s. f., g.-d. art. disecắrii; pl. disecắri

disecáre s. f., g.-d. art. disecării; pl. disecări

DISECÁRE s. v. disecție.

DISECÁRE s.f. Acțiunea de a diseca și rezultatul ei. ♦ (Geol.) Acțiunea de fragmentare a unei suprafețe plane (câmpie, platou etc.) prin ravinare sau printr-o rețea densă de văi. ♦ (Fig.) Analiză minuțioasă. [< diseca].

DISECÁRE s. f. 1. acțiunea de a diseca. ◊ (geol.) acțiunea de fragmentare a unei suprafețe plane prin ravinare sau printr-o rețea densă de văi. 2. (fig.) analiză minuțioasă. (< diseca)

disecá vt [At: HELIADE, O. II, 411 / V: (înv) des~ / Pzi: diséc, (înv) ~echéz, ~eácă / E: fr disséquer, lat dissecare] 1 (C. i. cadavre, plante, părți ale unui organism) A tăia în mod sistematic în vederea studierii structurii în toate amănuntele. 2 (Fig) A analiza ceva atent, minuțios, pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute.

DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. A efectua o disecție. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare.

DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. A efectua o disecție. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare.

DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. (Anat.) A separa în mod sistematic, prin tăiere, diferite părți ale unui organism animal sau vegetal, spre a le studia în toate amănuntele. ♦ Fig. A analiza în mod minuțios, a scoate în evidență însușiri sau aspecte ascunse, necunoscute. [Spectatorii] disecară pe interpreți amănunțit, sărind însă cu toții pe Nadina și pe Brumaru. REBREANU, R. I 266.

disecá (a ~) (a efectua o disecție) vb., ind. prez. 3 disécă

disecá vb., ind. prez. 1 sg. diséc, 3 sg. și pl. disécă; conj. prez. 3 sg. și pl. diséce

DISECÁ vb. (ANAT.) (rar) a spinteca. (A ~ un cadavru.)

DISECÁ vb. I. tr. 1. A tăia, a împărți metodic părțile unui organism pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. 2. (Fig.) A analiza minuțios, a cerceta atent. [P.i. diséc, 3,6 -că. / < fr. disséquer, cf. lat. dissecare].

DISECÁ vb. tr. 1. a efectua o disecție. 2. (fig.) a analiza (ceva) minuțios, a cerceta atent. (< fr. disséquer, lat. dissecare)

A DISECÁ diséc tranz. 1) (organisme animale sau vegetale) A supune unei disecții; a diviza prin tăiere în părți componente pentru a studia structura. 2) fig. A examina minuțios (pentru a descoperi proprietățile ascunse). /<fr. disséquer, lat. dissecare

disecà v. 1. a tăia un cadavru spre a-i studia organele; 2. fig. a cerceta cu luare aminte: a diseca o carte.

Intrare: diseca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) diseca disecare disecat disecând singular plural
dise disecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) disec (să) disec disecam disecai disecasem
a II-a (tu) diseci (să) diseci disecai disecași disecaseși
a III-a (el, ea) dise (să) disece diseca disecă disecase
plural I (noi) disecăm (să) disecăm disecam disecarăm disecaserăm, disecasem*
a II-a (voi) disecați (să) disecați disecați disecarăți disecaserăți, disecaseți*
a III-a (ei, ele) dise (să) disece disecau diseca disecaseră
Intrare: disecare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disecare disecarea
plural disecări disecările
genitiv-dativ singular disecări disecării
plural disecări disecărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)