diseca vt [At: HELIADE, O. II, 411 / V: (înv) des~ / Pzi: disec, (înv) ~echez, ~eacă / E: fr disséquer, lat dissecare] 1 (C.i. cadavre, plante, părți ale unui organism) A tăia în mod sistematic în vederea studierii structurii în toate amănuntele. 2 (Fig) A analiza ceva atent, minuțios, pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute.