2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

disculpat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) des~ / Pl: ~ați, ~e / E: disculpa] (Liv; d. oameni) 1-2 Care și-a dovedit (și căruia i s-a recunoscut) nevinovăția Si: (rar) dezvinovățit, (îvr) dezvinuit. 3 (Jur; d. un acuzat) Care a fost scos din cauză după ce i s-a dovedit nevinovăția. corectată

DISCULPÁ, discúlp, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) dezvinovăți. ♦ Tranz. A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). – Din fr. disculper.

DISCULPÁ, discúlp, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) dezvinovăți. ♦ Tranz. A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). – Din fr. disculper.

disculpá [At: NEGULICI / V: (înv) des~ / Pzi: discúlp, (rar) ~péz / E: fr disculper] 1-2 vtr (Liv) A (se) dezvinovăți. 3 vt (Jur) A decide că un acuzat nu e vinovat (și a-l scoate din cauză).

DISCULPÁ, discúlp, vb. I. Refl. A se dezvinovăți, a se scoate din culpă. ◊ Tranz. (Rar) Fără d-a încerca să-l disculpăm, să deplîngem totuși acea tristă stare de lucruri. ODOBESCU, S. I 321.

DISCULPÁ vb. I. tr., refl. A (se) dezvinovăți, a se justifica. [P.i. discúlp, 3,6 -pă. / < fr. disculper].

DISCULPÁ vb. tr., refl. a (se) dezvinovăți, a (se) justifica. (< fr. disculper)

A DISCULPÁ discúlp tranz. 1) (persoane) A face să se disculpe; a dezvinovăți; a dezvinui; a justifica. 2) (acuzati) A scoate din culpă; a recunoaște ca fiind nevinovat; a dezvinovați; a dezvinui; a justifica. /<fr. disculper

A SE DISCULPÁ mă discúlp intranz. A-și demonstra nevinovăția; a se dezvinovăți; a se dezvinui; a se justifica. /<fr. disculper

disculpà v. 1. a justifica pe un acuzat; 2. a se justifica de o acuzare.

* discúlp, a -á v. tr. (fr. disculper, it. discolpare. V. culpă). Justific, dezvinovățesc, scot din culpă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disculpá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 discúlpă

disculpá vb., ind. prez. 1 sg. discúlp, 3 sg. și pl. discúlpă; conj. prez. 3 sg. și pl. discúlpe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISCULPÁT adj. v. dezvinovățit.

DISCULPAT adj. dezvinovățit, justificat, (rar) scuzat. (Persoană ~.)

DISCULPA vb. a (se) apăra, a (se) dezvinovăți, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (înv. și reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăți, a (se) mîntui. (Nu te mai ~ atîta, doar nu ești vinovat!)

Intrare: disculpat
disculpat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disculpat
  • disculpatul
  • disculpatu‑
  • disculpa
  • disculpata
plural
  • disculpați
  • disculpații
  • disculpate
  • disculpatele
genitiv-dativ singular
  • disculpat
  • disculpatului
  • disculpate
  • disculpatei
plural
  • disculpați
  • disculpaților
  • disculpate
  • disculpatelor
vocativ singular
plural
desculpat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desculpat
  • desculpatul
  • desculpa
  • desculpata
plural
  • desculpați
  • desculpații
  • desculpate
  • desculpatele
genitiv-dativ singular
  • desculpat
  • desculpatului
  • desculpate
  • desculpatei
plural
  • desculpați
  • desculpaților
  • desculpate
  • desculpatelor
vocativ singular
plural
Intrare: disculpa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disculpa
  • disculpare
  • disculpat
  • disculpatu‑
  • disculpând
  • disculpându‑
singular plural
  • disculpă
  • disculpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disculp
(să)
  • disculp
  • disculpam
  • disculpai
  • disculpasem
a II-a (tu)
  • disculpi
(să)
  • disculpi
  • disculpai
  • disculpași
  • disculpaseși
a III-a (el, ea)
  • disculpă
(să)
  • disculpe
  • disculpa
  • disculpă
  • disculpase
plural I (noi)
  • disculpăm
(să)
  • disculpăm
  • disculpam
  • disculparăm
  • disculpaserăm
  • disculpasem
a II-a (voi)
  • disculpați
(să)
  • disculpați
  • disculpați
  • disculparăți
  • disculpaserăți
  • disculpaseți
a III-a (ei, ele)
  • disculpă
(să)
  • disculpe
  • disculpau
  • disculpa
  • disculpaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

disculpat desculpat

etimologie:

  • disculpa
    surse: MDA2

disculpa

  • 1. livresc A (se) dezvinovăți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dezvinovăți justifica antonime: inculpa attach_file un exemplu
    exemple
    • Fără d-a încerca să-l disculpăm, să deplîngem totuși acea tristă stare de lucruri. ODOBESCU, S. I 321.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză).
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: