disculpat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) des~ / Pl: ~ați, ~e / E: disculpa] (Liv; d. oameni) 1-2 Care și-a dovedit (și căruia i s-a recunoscut) nevinovăția Si: (rar) dezvinovățit, (îvr) dezvinuit. 3 (Jur; d. un acuzat) Care a fost scos din cauză după ce i s-a dovedit nevinovăția. corectat(ă)