opțiuni
  • info

2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCULPARE, disculpări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) disculpa; dezvinovățire. – V. disculpa.

disculpare sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) des~ / Pl: ~pări / E: disculpa] 1 Dezvinovățire. 2 (Jur) Scoatere din cauză a unui acuzat după ce s-a dovedit nevinovăția acestuia.

DISCULPARE, disculpări, s. f. Acțiunea de a (se) disculpa; dezvinovățire. – V. disculpa.

DISCULPARE s. f. Acțiunea de a (se) disculpa, de a (se) scoate din culpă; dezvinovățire.

DISCULPARE s.f. Acțiunea de a (se) disculpa și rezultatul ei; disculpație, disculpă. [< disculpa].

DISCULPA, disculp, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) dezvinovăți. ♦ Tranz. A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). – Din fr. disculper.

DISCULPA, disculp, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) dezvinovăți. ♦ Tranz. A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). – Din fr. disculper.

desculpa v vz disculpa

desculpare sf vz disculpare

disculpa [At: NEGULICI / V: (înv) des~ / Pzi: disculp, (rar) ~pez / E: fr disculper] 1-2 vtr (Liv) A (se) dezvinovăți. 3 vt (Jur) A decide că un acuzat nu e vinovat (și a-l scoate din cauză).

DISCULPA, disculp, vb. I. Refl. A se dezvinovăți, a se scoate din culpă. ◊ Tranz. (Rar) Fără d-a încerca să-l disculpăm, să deplîngem totuși acea tristă stare de lucruri. ODOBESCU, S. I 321.

DISCULPA vb. I. tr., refl. A (se) dezvinovăți, a se justifica. [P.i. disculp, 3,6 -pă. / < fr. disculper].

DISCULPA vb. tr., refl. a (se) dezvinovăți, a (se) justifica. (< fr. disculper)

A DISCULPA disculp tranz. 1) (persoane) A face să se disculpe; a dezvinovăți; a dezvinui; a justifica. 2) (acuzati) A scoate din culpă; a recunoaște ca fiind nevinovat; a dezvinovați; a dezvinui; a justifica. /<fr. disculper

A SE DISCULPA mă disculp intranz. A-și demonstra nevinovăția; a se dezvinovăți; a se dezvinui; a se justifica. /<fr. disculper

disculpà v. 1. a justifica pe un acuzat; 2. a se justifica de o acuzare.

* discúlp, a -á v. tr. (fr. disculper, it. discolpare. V. culpă). Justific, dezvinovățesc, scot din culpă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

disculpare (livr.) s. f., g.-d. art. disculpării; pl. disculpări

disculpare (livr.) s. f., g.-d. art. disculpării; pl. disculpări

disculpare s. f., g.-d. art. disculpării; pl. disculpări

disculpa (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. disculp, 3 disculpă; conj. prez. 1 sg. să disculp, 3 să disculpe

disculpa (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 disculpă

disculpa vb., ind. prez. 1 sg. disculp, 3 sg. și pl. disculpă; conj. prez. 3 sg. și pl. disculpe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISCULPARE s. v. dezvinovățire.

DISCULPARE s. dezvinovățire, justiticare, scuză, (rar) dezvinuire, scuzare. (~ cuiva care este considerat vinovat de ceva.)

DISCULPA vb. v. dezvinovăți.

DISCULPA vb. a (se) apăra, a (se) dezvinovăți, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (înv. și reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăți, a (se) mîntui. (Nu te mai ~ atîta, doar nu ești vinovat!)

A se disculpa ≠ a se inculpa

Intrare: disculpare
disculpare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disculpare
  • disculparea
plural
  • disculpări
  • disculpările
genitiv-dativ singular
  • disculpări
  • disculpării
plural
  • disculpări
  • disculpărilor
vocativ singular —
plural —
desculpare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desculpare
  • desculparea
plural
  • desculpări
  • desculpările
genitiv-dativ singular
  • desculpări
  • desculpării
plural
  • desculpări
  • desculpărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: disculpa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disculpa
  • disculpare
  • disculpat
  • disculpatu‑
  • disculpând
  • disculpându‑
 singular plural
  • disculpă
  • disculpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disculp
 (să)
  • disculp
  • disculpam
  • disculpai
  • disculpasem
a II-a (tu)
  • disculpi
 (să)
  • disculpi
  • disculpai
  • disculpași
  • disculpaseși
a III-a (el, ea)
  • disculpă
 (să)
  • disculpe
  • disculpa
  • disculpă
  • disculpase
plural I (noi)
  • disculpăm
 (să)
  • disculpăm
  • disculpam
  • disculparăm
  • disculpaserăm
  • disculpasem
a II-a (voi)
  • disculpați
 (să)
  • disculpați
  • disculpați
  • disculparăți
  • disculpaserăți
  • disculpaseți
a III-a (ei, ele)
  • disculpă
 (să)
  • disculpe
  • disculpau
  • disculpară
  • disculpaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desculpa
  • desculpare
  • desculpat
  • desculpatu‑
  • desculpând
  • desculpându‑
 singular plural
  • desculpă
  • desculpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desculp
 (să)
  • desculp
  • desculpam
  • desculpai
  • desculpasem
a II-a (tu)
  • desculpi
 (să)
  • desculpi
  • desculpai
  • desculpași
  • desculpaseși
a III-a (el, ea)
  • desculpă
 (să)
  • desculpe
  • desculpa
  • desculpă
  • desculpase
plural I (noi)
  • desculpăm
 (să)
  • desculpăm
  • desculpam
  • desculparăm
  • desculpaserăm
  • desculpasem
a II-a (voi)
  • desculpați
 (să)
  • desculpați
  • desculpați
  • desculparăți
  • desculpaserăți
  • desculpaseți
a III-a (ei, ele)
  • desculpă
 (să)
  • desculpe
  • desculpau
  • desculpară
  • desculpaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

disculpare, disculpărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi disculpa DEX '09 DEX '98 DN

disculpa, disculpverb

  • 1. livresc A (se) dezvinovăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dezvinovăți justifica antonime: inculpa
    • format_quote Fără d-a încerca să-l disculpăm, să deplîngem totuși acea tristă stare de lucruri. ODOBESCU, S. I 321. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.