2 intrări

18 definiții

DISCRIMINÁRE, discriminări, s. f. Acțiunea de a discrimina și rezultatul ei. 1. Deosebire, distincție netă făcută între mai multe obiecte, idei etc. 2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente nelegitime. ◊ Discriminare rasială = segregație. – După fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.

DISCRIMINÁRE, discriminări, s. f. Acțiunea de a discrimina și rezultatul ei. 1. Deosebire, distingere efectuată între mai multe elemente. 2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate. ♦ Discriminare rasială = segregație. – După fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.

DISCRIMINÁRE, discriminări, s. f. Deosebire. Regimul democratic a suprimat toate discriminările naționale, rasiale și a acordat drepturi egale naționalităților conlocuitoare, creînd posibilități materiale pentru exercitarea acestor drepturi. REZ. HOT. 35.

discrimináre s. f., g.-d. art. discriminắrii; pl. discriminắri

discrimináre s. f., g.-d. art. discriminării; pl. discriminări

DISCRIMINÁRE s. 1. v. deosebire. 2. discriminare rasială v. segregație rasială.

DISCRIMINÁRE s.f. Separare, deosebire, discernere. ◊ Discriminare rasială = supunerea cetățenilor de o anumită rasă la tratamente deosebite, la persecuții; discriminație. [< discrimina].

DISCRIMINÁRE s. f. 1. separare, deosebire, distincție netă între mai multe elemente. 2. diferențiere restrictivă de drepturi pentru o parte a populației unei țări, pentru o organizație sau pentru unele țări față de altele. (< discrimina)

DISCRIMINÁ, discriminez, vb. I. Tranz. A separa, a face deosebire, a face distincție, a distinge. – Din lat., it. discriminare, fr. discriminer.

DISCRIMINÁ, discriminez, vb. I. Tranz. (Rar) A separa, a face deosebire, a face distincție, a distinge. – Din lat., it. discriminare, fr. discriminer.

discriminá (a ~) vb., ind. prez. 3 discrimineáză

discriminá vb., ind. prez. 1 sg. discriminéz, 3 sg. și pl. discrimineáză

DISCRIMINÁ vb. v. deosebi.

DISCRIMINÁ vb. I. tr. A separa, a face deosebire, a distinge. [< lat. discriminare, cf. it. discriminare, fr. discriminer].

DISCRIMINÁ vb. tr. a face o discriminare. (< fr. discriminer, lat., it. discriminare)

A DISCRIMINÁ ~éz tranz. (persoane) A lipsi de egalitate în drepturi; a limita în drepturi (în comparație cu ceilalți cetățeni). /<lat., it. discrimare, fr. discriminer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DISCRIMINÁRE s. deosebire, diferență, diferențiere, distincție, (rar) distíngere. (Să facem următoarea ~...)

DISCRIMINÁ vb. a deosebi, a desluși, a diferenția, a discerne, a distinge, (înv. și pop.) a osebi, (Ban., Transilv. și Maram.) a deschilini, (fig.) a cérne. (Poate ~ cu ușurință nuanțele.)

Intrare: discriminare
discriminare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular discriminare discriminarea
plural discriminări discriminările
genitiv-dativ singular discriminări discriminării
plural discriminări discriminărilor
vocativ singular
plural
Intrare: discrimina
discrimina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) discrimina discriminare discriminat discriminând singular plural
discriminea discriminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) discriminez (să) discriminez discriminam discriminai discriminasem
a II-a (tu) discriminezi (să) discriminezi discriminai discriminași discriminaseși
a III-a (el, ea) discriminea (să) discrimineze discrimina discrimină discriminase
plural I (noi) discriminăm (să) discriminăm discriminam discriminarăm discriminaserăm, discriminasem*
a II-a (voi) discriminați (să) discriminați discriminați discriminarăți discriminaserăți, discriminaseți*
a III-a (ei, ele) discriminea (să) discrimineze discriminau discrimina discriminaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)