2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

discriminare sf [At: IORGOVICI, O. 4/3 / Pl: ~nări / E: fr discrimination, lat discriminatio, -onis] 1 Distincție făcută între două sau mai multe obiecte, idei etc. Si: (înv) discriminație. 2 Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente etnice, rasiale, sexuale etc. 3 (Îs) ~ națională Persecutare a unor categorii de cetățeni pe motivul apartenenței lor la o anumită națiune. 4 (Îs) ~ pozitivă Acordare a unui tratament favorabil unui grup, categorii sociale etc. pentru a-l ajuta să devină egal cu celelalte.

DISCRIMINÁRE, discriminări, s. f. Acțiunea de a discrimina și rezultatul ei. 1. Deosebire, distincție netă făcută între mai multe obiecte, idei etc. 2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente nelegitime. ◊ Discriminare rasială = segregație. – După fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.

DISCRIMINÁRE, discriminări, s. f. Acțiunea de a discrimina și rezultatul ei. 1. Deosebire, distingere efectuată între mai multe elemente. 2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate. ♦ Discriminare rasială = segregație. – După fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.

DISCRIMINÁRE, discriminări, s. f. Deosebire. Regimul democratic a suprimat toate discriminările naționale, rasiale și a acordat drepturi egale naționalităților conlocuitoare, creînd posibilități materiale pentru exercitarea acestor drepturi. REZ. HOT. 35.

DISCRIMINÁRE s.f. Separare, deosebire, discernere. ◊ Discriminare rasială = supunerea cetățenilor de o anumită rasă la tratamente deosebite, la persecuții; discriminație. [< discrimina].

DISCRIMINÁRE s. f. 1. separare, deosebire, distincție netă între mai multe elemente. 2. diferențiere restrictivă de drepturi pentru o parte a populației unei țări, pentru o organizație sau pentru unele țări față de altele. (< discrimina)

discrimina vt [At: LM / Pzi: ~néz / E: fr discriminer, it discriminare, lat discriminare] (Rar) 1 A separa 2 A face distincție. 3 A duce o politică prin care o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente de natură rasială, etnică, sexuală etc.

DISCRIMINÁ, discriminez, vb. I. Tranz. A separa, a face deosebire, a face distincție, a distinge. – Din lat., it. discriminare, fr. discriminer.

DISCRIMINÁ, discriminez, vb. I. Tranz. (Rar) A separa, a face deosebire, a face distincție, a distinge. – Din lat., it. discriminare, fr. discriminer.

DISCRIMINÁ vb. I. tr. A separa, a face deosebire, a distinge. [< lat. discriminare, cf. it. discriminare, fr. discriminer].

DISCRIMINÁ vb. tr. a face o discriminare. (< fr. discriminer, lat., it. discriminare)

A DISCRIMINÁ ~éz tranz. (persoane) A lipsi de egalitate în drepturi; a limita în drepturi (în comparație cu ceilalți cetățeni). /<lat., it. discrimare, fr. discriminer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

discrimináre s. f., g.-d. art. discriminắrii; pl. discriminắri

discrimináre s. f., g.-d. art. discriminării; pl. discriminări

discriminá (a ~) vb., ind. prez. 3 discrimineáză

discriminá vb., ind. prez. 1 sg. discriminéz, 3 sg. și pl. discrimineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISCRIMINÁRE s. 1. v. deosebire. 2. discriminare rasială v. segregație rasială.

DISCRIMINARE s. deosebire, diferență, diferențiere, distincție, (rar) distingere. (Să facem următoarea ~...)

DISCRIMINÁ vb. v. deosebi.

DISCRIMINA vb. a deosebi, a desluși, a diferenția, a discerne, a distinge, (înv. și pop.) a osebi, (Ban., Transilv. și Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu ușurință nuanțele.)

Intrare: discriminare
discriminare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discriminare
  • discriminarea
plural
  • discriminări
  • discriminările
genitiv-dativ singular
  • discriminări
  • discriminării
plural
  • discriminări
  • discriminărilor
vocativ singular
plural
Intrare: discrimina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • discrimina
  • discriminare
  • discriminat
  • discriminatu‑
  • discriminând
  • discriminându‑
singular plural
  • discriminea
  • discriminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • discriminez
(să)
  • discriminez
  • discriminam
  • discriminai
  • discriminasem
a II-a (tu)
  • discriminezi
(să)
  • discriminezi
  • discriminai
  • discriminași
  • discriminaseși
a III-a (el, ea)
  • discriminea
(să)
  • discrimineze
  • discrimina
  • discrimină
  • discriminase
plural I (noi)
  • discriminăm
(să)
  • discriminăm
  • discriminam
  • discriminarăm
  • discriminaserăm
  • discriminasem
a II-a (voi)
  • discriminați
(să)
  • discriminați
  • discriminați
  • discriminarăți
  • discriminaserăți
  • discriminaseți
a III-a (ei, ele)
  • discriminea
(să)
  • discrimineze
  • discriminau
  • discrimina
  • discriminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)