DISCRIMINARE, discriminări, s. f. Acțiunea de a discrimina și rezultatul ei. 1. Deosebire, distincție netă făcută între mai multe obiecte, idei etc. 2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente nelegitime. ◊ Discriminare rasială = segregație. – După fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.

discriminare sf [At: IORGOVICI, O. 4/3 / Pl: ~nări / E: fr discrimination, lat discriminatio, -onis] 1 Distincție făcută între două sau mai multe obiecte, idei etc. Si: (înv) discriminație. 2 Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente etnice, rasiale, sexuale etc. 3 (Îs) ~ națională Persecutare a unor categorii de cetățeni pe motivul apartenenței lor la o anumită națiune. 4 (Îs) ~ pozitivă Acordare a unui tratament favorabil unui grup, categorii sociale etc. pentru a-l ajuta să devină egal cu celelalte.

DISCRIMINARE, discriminări, s. f. Acțiunea de a discrimina și rezultatul ei. 1. Deosebire, distingere efectuată între mai multe elemente. 2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate. ♦ Discriminare rasială = segregație. – După fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.

DISCRIMINARE, discriminări, s. f. Deosebire. Regimul democratic a suprimat toate discriminările naționale, rasiale și a acordat drepturi egale naționalităților conlocuitoare, creînd posibilități materiale pentru exercitarea acestor drepturi. REZ. HOT. I 35.

DISCRIMINARE s.f. Separare, deosebire, discernere. ◊ Discriminare rasială = supunerea cetățenilor de o anumită rasă la tratamente deosebite, la persecuții; discriminație. [< discrimina].

DISCRIMINARE s. f. 1. separare, deosebire, distincție netă între mai multe elemente. 2. diferențiere restrictivă de drepturi pentru o parte a populației unei țări, pentru o organizație sau pentru unele țări față de altele. (< discrimina)

discriminare s. f., g.-d. art. discriminării; pl. discriminări

discriminare s. f., g.-d. art. discriminării; pl. discriminări

discriminare s. f., g.-d. art. discriminării; pl. discriminări

DISCRIMINARE s. 1. v. deosebire. 2. discriminare rasială v. segregație rasială.

DISCRIMINARE s. deosebire, diferență, diferențiere, distincție, (rar) distingere. (Să facem următoarea ~...)