12 definiții pentru distingere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTÍNGERE, distingeri, s. f. Faptul de a (se) distinge.V. distinge.

distingere sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) ~ngare / Pl: ~ri / E: distinge] 1 Distincție (1). 2 Deosebire cu ajutorul simțurilor. 3 Observare. 4 (Înv; îlav) În ~ de Spre deosebire de. 5 Evidențiere prin merite, calități deosebite. 6 Caracterizare. 7 Acordare a unei dinstincții (4) pentru merite deosebite.

DISTÍNGERE, distingeri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) distinge.V. distinge.

DISTÍNGERE, distingeri, s. f. (Rar, mai ales în legătură cu verbul «a face») Faptul de a (se) distinge; deosebire, distincție. [Negruzzi] nu face distingere între Moldova și Muntenia. IBRĂILEANU, SP. CR. 18. Analiza acestei bucăți ne poate ajuta să facem unele distingeri interesante între posibilitățile talentului acestui scriitor. IBRĂILEANU, S. 3.

DISTÍNGERE s.f. Acțiunea de a (se) distinge și (rar) rezultatul ei; deosebire. [< distinge].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

distingere s. f., g.-d. art. distingerii; pl. distingeri

distingere s. f., g.-d. art. distingerii; pl. distingeri

distíngere s. f., g.-d. art. distíngerii; pl. distíngeri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISTÍNGERE s. deslușire, percepere. (ă obiectelor.)

DISTÍNGERE s. v. deosebire, diferență, diferențiere, discriminare, discriminație, distincție.

distingere s. v. DEOSEBIRE. DIFERENȚĂ. DIFERENȚIERE. DISCRIMINARE. DISTINCȚIE.

Intrare: distingere
distingere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distingere
  • distingerea
plural
  • distingeri
  • distingerile
genitiv-dativ singular
  • distingeri
  • distingerii
plural
  • distingeri
  • distingerilor
vocativ singular
plural
distingare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distingare
  • distingarea
plural
  • distingări
  • distingările
genitiv-dativ singular
  • distingări
  • distingării
plural
  • distingări
  • distingărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

distingere, distingerisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) distinge. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote [Negruzzi] nu face distingere între Moldova și Muntenia. IBRĂILEANU, SP. CR. 18. DLRLC
    • format_quote Analiza acestei bucăți ne poate ajuta să facem unele distingeri interesante între posibilitățile talentului acestui scriitor. IBRĂILEANU, S. 3. DLRLC
etimologie:
  • vezi distinge DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.