2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCORDÁT, -Ă, discordați, -te, adj. 1. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Dezacordat. ♦ (Despre arcuri) Care nu este întins sau încordat suficient. 2. Fig. (Rar; despre oameni) Indispus, posomorât. – V. discorda.

DISCORDÁT, -Ă, discordați, -te, adj. 1. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Dezacordat. ♦ (Despre arcuri) Care nu este întins sau încordat suficient. 2. Fig. (Rar; despre oameni) Indispus, posomorât. – V. discorda.

discordat, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, O. A. 62 / V: (înv) des~ / Pl: ~ați, ~e / E: discorda] 1 (D. instrumente muzicale cu coarde) Care este dezacordat Si: fals. 2 (D. arcuri) Care nu este încordat bine Si: destins. 3 Relaxat. 4 (Rar; fig; d. oameni) Indispus.

DISCORDÁT, -Ă, discordați, -te, adj. 1. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Dezacordat, neacordat. Flașnetele... din cînd în cînd se opreau, oftînd obosite și discordate. SADOVEANU, D. 74. ♦ (Despre arcuri etc.) Care nu e încordat bine, care nu e întins cum trebuie; destins, relaxat. Se mai găseau arce discordate și săgeți în tolbe sparte. SADOVEANU, D. P. 71. 2. Fig. (Rar; despre oameni) Indispus, posomorît. După atît de bună petrecere, sînt cam discordat,mai cu seamă că am primit... știri urîte. CARAGIALE, O. VII 19. – Variantă: descordát, -ă (SLAVICI, O. I 157) adj.

DISCORDÁT, -Ă adj. 1. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Dezacordat; neacordat. ♦ (Despre arcuri) Neîntins, neîncordat; destins. 2. (Fig.; rar, despre oameni) Indispus, posomorât. [< discorda].

DISCORDÁ, pers. 3 discordează, vb. I. 1. Intranz. A fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi. 2. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. – Din fr. discorder, lat. discordare.

DISCORDÁ, pers. 3 discordează, vb. I. 1. Intranz. A fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi. 2. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. – Din fr. discorder, lat. discordare.

discordá [At: HELIADE, O. II, 376 / V: (înv) des~ / Pzi: 3 ~deáză, (rar) discórdă / E: fr discorder, lat discordare] 1 vr (Înv; d. instrumentele muzicale cu coarde, pex, d. coardele instrumentelor) A se dezacorda. 2 vr (D. corpuri sau d. mușchii corpului aflați în stare de încordare) A se destinde. 3 vi A fi în discordanță (2).

DESCORDÁT, -Ă adj. v. discordat.

DISCORDÁ, pers. 3 discordează și (mai rar) discórdă, vb. I. 1. Intranz. (În opoziție cu concorda) A fi în discordanță, a distona, a nu se armoniza, a nu se potrivi. 2. Refl. (Învechit, despre instrumente muzicale cu coarde sau despre coardele instrumentelor; în opoziție cu acorda) A se dezacorda. S-au discordat ghitara!... Pas acum de-o acordează cu mînile înghețate. ALECSANDRI, T. I 78. ◊ Fig. Anul 1848... Toată lumea se aruncă în arena politică. Lira lui Lamartine se discordă și telescopul lui Arago prinse ceață. NEGRUZZI, S. I 335. 3. Tranz. (În opoziție cu încorda) A relaxa, a slăbi tensiunea, a destinde. A discorda un arc.Fig. O moliciune subită îi discordează toți nervii. VLAHUȚĂ, O. A. III 93. Un sentiment de dureroasă izolare îi întuneca mintea, îi discorda voința. id. ib. 142. ◊ Refl. Dinu se lăsă iar pe pîntece, întinzîndu-se, ca un șarpe care se discordează. SADOVEANU, O. III 163. – Variantă: descordá vb. I.

DESCORDÁ vb. I. v. discorda.

DESCORDÁ vb. I. v. discorda.

DISCORDÁ vb. I. 1. intr. A nu concorda, a nu se potrivi. ♦ A fi discordant, lipsit de armonie, 2. tr. A relaxa, a destinde. [P.I. 3 -dează și (rar) -dă. Var. descorda vb. I. / < fr. discorder, it. lat. discordare].

DISCORDÁ vb. I. intr. a nu concorda, a nu se potrivi. ◊ a fi discordant. II. tr. a relaxa. II. refl. (despre instrumente muzicale cu coarde) a se dezacorda. (< fr. discorder, lat. discordare)

A DISCORDÁ ~éz 1. intranz. A fi în discordanță; a distona; a dezacorda. 2. tranz. (instrumente muzicale cu coarde) A face să se dezacordeze; a dezacorda. /<fr. discorder, lat. discordare

A SE DISCORDÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre instrumente muzicale) A-și pierde constanța tonurilor; a se dezacorda. /<fr. discorder, lat. discordare

discordà v. a fi discordant: s’a discordat chitara AL.

* discordéz v. tr. (d. coardă, după a acorda; lat. dis-cordare, a fi în dezacord). Stric acordu, dezacordez: a discorda o chitară. V. destrun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

discordá (a ~) vb., ind. prez. 3 discordeáză

discordá vb., ind. prez. 3 sg. discordeáză

arată toate definițiile

Intrare: discordat
discordat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discordat
  • discordatul
  • discordatu‑
  • discorda
  • discordata
plural
  • discordați
  • discordații
  • discordate
  • discordatele
genitiv-dativ singular
  • discordat
  • discordatului
  • discordate
  • discordatei
plural
  • discordați
  • discordaților
  • discordate
  • discordatelor
vocativ singular
plural
descordat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descordat
  • descordatul
  • descordatu‑
  • descorda
  • descordata
plural
  • descordați
  • descordații
  • descordate
  • descordatele
genitiv-dativ singular
  • descordat
  • descordatului
  • descordate
  • descordatei
plural
  • descordați
  • descordaților
  • descordate
  • descordatelor
vocativ singular
plural
Intrare: discorda
discorda1 (3 -ează) verb grupa I conjugarea a II-a unipersonal
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • discorda
  • discordare
  • discordat
  • discordatu‑
  • discordând
  • discordându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • discordea
(să)
  • discordeze
  • discorda
  • discordă
  • discordase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • discordea
(să)
  • discordeze
  • discordau
  • discorda
  • discordaseră
discorda2 (3 -ă) verb grupa I conjugarea I unipersonal
verb (VT4)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • discorda
  • discordare
  • discordat
  • discordatu‑
  • discordând
  • discordându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • discordă
(să)
  • discorde
  • discorda
  • discordă
  • discordase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • discordă
(să)
  • discorde
  • discordau
  • discorda
  • discordaseră
descorda1 (3 -ează) verb grupa I conjugarea a II-a unipersonal
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descorda
  • descordare
  • descordat
  • descordatu‑
  • descordând
  • descordându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • descordea
(să)
  • descordeze
  • descorda
  • descordă
  • descordase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • descordea
(să)
  • descordeze
  • descordau
  • descorda
  • descordaseră
descorda2 (3 -ă) verb grupa I conjugarea I unipersonal
verb (VT4)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descorda
  • descordare
  • descordat
  • descordatu‑
  • descordând
  • descordându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • descordă
(să)
  • descorde
  • descorda
  • descordă
  • descordase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • descordă
(să)
  • descorde
  • descordau
  • descorda
  • descordaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

discordat descordat

  • 1. Despre instrumente muzicale cu coarde:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: destrunat dezacordat neacordat un exemplu
    exemple
    • Flașnetele... din cînd în cînd se opreau, oftînd obosite și discordate. SADOVEANU, D. 74.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat rar Despre oameni:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: indispus posomorât un exemplu
    exemple
    • După atît de bună petrecere, sînt cam discordat, – mai cu seamă că am primit... știri urîte. CARAGIALE, O. VII 19.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi discorda
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

discorda descorda (2)

  • 1. intranzitiv A fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: distona antonime: armoniza concorda
  • 2. reflexiv (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: dezacorda antonime: acorda (regla) 2 exemple
    exemple
    • S-au discordat ghitara!... Pas acum de-o acordează cu mînile înghețate. ALECSANDRI, T. I 78.
      surse: DLRLC
    • figurat Anul 1848... Toată lumea se aruncă în arena politică. Lira lui Lamartine se discordă și telescopul lui Arago prinse ceață. NEGRUZZI, S. I 335.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A slăbi tensiunea.
    surse: DLRLC DN sinonime: destinde relaxa 4 exemple
    exemple
    • A discorda un arc.
      surse: DLRLC
    • figurat O moliciune subită îi discordează toți nervii. VLAHUȚĂ, O. A. III 93.
      surse: DLRLC
    • figurat Un sentiment de dureroasă izolare îi întuneca mintea, îi discorda voința. VLAHUȚĂ, O. A. III 142.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Dinu se lăsă iar pe pîntece, întinzîndu-se, ca un șarpe care se discordează. SADOVEANU, O. III 163.
      surse: DLRLC

etimologie: