2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

disciplinát, ~ă a [At: CR (1829) / Pl: ~ați, ~e / E: disciplina] 1-2 Care se supune prin proprie inițiativă disciplinei (1, 7). 3-4 Care manifestă spirit de disciplină (1, 7).

DISCIPLINÁT, -Ă, disciplinați, -te, adj. Care se supune din proprie inițiativă disciplinei și ordinii, care manifestă spirit de disciplină. – V. disciplina. Cf. fr. discipliné.

DISCIPLINÁT, -Ă, disciplinați, -te, adj. Care se supune din proprie inițiativă disciplinei și ordinii, care manifestă spirit de disciplină. – V. disciplina. Cf. fr. discipliné.

DISCIPLINÁT, -Ă, disciplinați, -te, adj. Supus disciplinei și ordinei. Odobescu – spirit disciplinat, capabil să se specializeze într-o ramură a științei. IBRĂILEANU, SP. CR. 214. ◊ Fig. Trunchiurile brazilor... au fost transformate în vagoane de scînduri, disciplinate și simetrice. BOGZA, C. O. 130.

DISCIPLINÁT adj. ordonat, regulat. (Duce o viață ~.)

Disciplinat ≠ nedisciplinat

DISCIPLINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DISCIPLINA și A SE DISCIPLINA. 2) Care vădește spirit de disciplină. /v. a (se) disciplina

discipliná vtr [At: NEGULICI / Pzi: ~néz / E: fr discipliner] 1-2 A (se) obișnui cu spiritul de disciplină (1).

DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner.

DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner.

DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. A obișnui (pe cineva) cu spiritul de disciplină, de ordine, cu ascultarea. (Fig.) Văzui apoi sate... clădite în lungul unor mlaștini unde e disciplinată apa în canaluri. SADOVEANU, M. C. 122.

discipliná (a ~) (-ci-pli-) vb., ind. prez. 3 disciplineáză

discipliná vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. disciplinéz, 3 sg. și pl. disciplineáză

DISCIPLINÁ vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. [Cf. fr. discipliner, it. disciplinare, lat. disciplinari].

DISCIPLINÁ vb. tr., refl. a (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. (< fr. discipliner, lat. disciplinari)

A DISCIPLINÁ ~éz tranz. A face să se disciplineze. /<fr. discipliner

A SE DISCIPLINÁ mă ~éz intranz. A se obișnui cu disciplina; a căpăta spirit de disciplină. /<fr. discipliner

disciplinà v. a supune unei regule uniforme.

* disciplinéz v. tr. (lat. disciplinor, -ári). Supun disciplineĭ, fac să fie ascultător. Fig. Iron. Învăț minte (pintr’o bătaie orĭ pedepsă).

Intrare: disciplinat
disciplinat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disciplinat disciplinatul disciplina disciplinata
plural disciplinați disciplinații disciplinate disciplinatele
genitiv-dativ singular disciplinat disciplinatului disciplinate disciplinatei
plural disciplinați disciplinaților disciplinate disciplinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: disciplina
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) disciplina disciplinare disciplinat disciplinând singular plural
disciplinea disciplinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) disciplinez (să) disciplinez disciplinam disciplinai disciplinasem
a II-a (tu) disciplinezi (să) disciplinezi disciplinai disciplinași disciplinaseși
a III-a (el, ea) disciplinea (să) disciplineze disciplina disciplină disciplinase
plural I (noi) disciplinăm (să) disciplinăm disciplinam disciplinarăm disciplinaserăm, disciplinasem*
a II-a (voi) disciplinați (să) disciplinați disciplinați disciplinarăți disciplinaserăți, disciplinaseți*
a III-a (ei, ele) disciplinea (să) disciplineze disciplinau disciplina disciplinaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)