11 definiții pentru disciplina


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner.

DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner.

disciplina vtr [At: NEGULICI / Pzi: ~nez / E: fr discipliner] 1-2 A (se) obișnui cu spiritul de disciplină (1).

DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. A obișnui (pe cineva) cu spiritul de disciplină, de ordine, cu ascultarea. (Fig.) Văzui apoi sate... clădite în lungul unor mlaștini unde e disciplinată apa în canaluri. SADOVEANU, M. C. 122.

DISCIPLINÁ vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. [Cf. fr. discipliner, it. disciplinare, lat. disciplinari].

DISCIPLINÁ vb. tr., refl. a (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. (< fr. discipliner, lat. disciplinari)

A DISCIPLINÁ ~éz tranz. A face să se disciplineze. /<fr. discipliner

A SE DISCIPLINÁ mă ~éz intranz. A se obișnui cu disciplina; a căpăta spirit de disciplină. /<fr. discipliner

disciplinà v. a supune unei regule uniforme.

* disciplinéz v. tr. (lat. disciplinor, -ári). Supun disciplineĭ, fac să fie ascultător. Fig. Iron. Învăț minte (pintr’o bătaie orĭ pedepsă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

discipliná (a ~) (-ci-pli-) vb., ind. prez. 3 disciplineáză

discipliná vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. disciplinéz, 3 sg. și pl. disciplineáză

Intrare: disciplina
  • silabație: dis-ci-pli-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disciplina
  • disciplinare
  • disciplinat
  • disciplinatu‑
  • disciplinând
  • disciplinându‑
singular plural
  • disciplinea
  • disciplinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disciplinez
(să)
  • disciplinez
  • disciplinam
  • disciplinai
  • disciplinasem
a II-a (tu)
  • disciplinezi
(să)
  • disciplinezi
  • disciplinai
  • disciplinași
  • disciplinaseși
a III-a (el, ea)
  • disciplinea
(să)
  • disciplineze
  • disciplina
  • disciplină
  • disciplinase
plural I (noi)
  • disciplinăm
(să)
  • disciplinăm
  • disciplinam
  • disciplinarăm
  • disciplinaserăm
  • disciplinasem
a II-a (voi)
  • disciplinați
(să)
  • disciplinați
  • disciplinați
  • disciplinarăți
  • disciplinaserăți
  • disciplinaseți
a III-a (ei, ele)
  • disciplinea
(să)
  • disciplineze
  • disciplinau
  • disciplina
  • disciplinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

disciplina

  • 1. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • figurat Văzui apoi sate... clădite în lungul unor mlaștini unde e disciplinată apa în canaluri. SADOVEANU, M. C. 122.
      surse: DLRLC

etimologie: