7 intrări
62 de definiții
din care- explicative (53)
- morfologice (5)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dis-2 [At: DN3 / V: di-, diz- / E: lat dis] Element de compunere cu semnificația 1 „Separat” 2 „Contrar”.
dis-3 [At: DN3 / V: diz- / E: fr dys-] Element prim de compunere cu semnificația 1 „Dificil” 2 „Greu” 3 „Anormal”.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dis1 sn [At: LEXIC REG. 69 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Obiect de podoabă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dis4- vz des- corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIS- v. des1-.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de gudovan
- acțiuni
DIS1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „separat”, „contrar”. [Var. di-, diz-. / < lat. dis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIS2- Element prim de compunere savantă cu sensul de „dificil”, „greu”, „anormal”. [Var. diz-. / < fr. dys-, gr. dys].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIS1-/DI-/DIZ- pref. „separare”, „absență”. (< fr. dis-, cf. lat. dis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIS2-/DIZ- elem. „dificil, greu, anormal”. (< fr. dys-, cf. gr. dys, rău)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dis adv. numai în expresiunea dis-de-dimineață, foarte de vreme. [Vechiu-rom. dâns-de-diminață (încă la Bălcescu): v. dâns].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) dis- (lat. dis-), pref. care, în cuv. moderne, arată acelașĭ lucra ca și de-, des-, dez-, în cele vechĭ: dis-calific, dis-junctiv.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
3) dis- (vgr. dys-), prefix care înseamnă „răŭ” ca’n dispepsie, disenterie, dușman. V. eŭ- 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DES-DE-DIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DES-DE-DIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DES-DE-DIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DES-DIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DES-DIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DIS-DE-DIMINEAȚĂ adv. Foarte de dimineață; în zorii zilei. [Var.: (pop.) des-de-dimineață, des-dimineață adv.] – Dis- + de4 + dimineață.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIS-DE-DIMINEAȚĂ adv. Foarte de dimineață; în zorii zilei. [Var.: (pop.) des-de-dimineață, des-dimineață adv.] – Dis- + de4 + dimineață.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dâns de dimineață av vz des-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dânz de dimineață av vz des-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
des-de-dimineață av vz dis-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
des-dimineață av vz dis-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desnița av vz dis-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
di3- vz dis1-
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dins-de-dimineață av vz dis-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dinz-de-dimineață av vz dis-de-dimineață modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dis-de-dimineață av [At: / V: din-zi-de-~, dins-de-~, dâns-~-, demân~, dis-dimineață, (pop) diz-demineață, (înv) dân-zi-de-~, diz-~, dizi-~-~, (pop) des-~-~, desdimineață, des-demineață, desniță, (înv) dez-dimeneață, dez-demineață / S și: dis de dimineață, disdedimineață / E: dis + de + dimineață] Foarte de dimineață Si: în zorii zilei, (rar) dis-de-diminecioară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dis-de-diminecioară av [At: PĂUN-PINCIO, P. 104 / V: des-de-diminici~ / E: dis- + de diminecioară] (Rar) Dis-de-dimineață.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dis-dimineață av vz dis-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
diz-demineață av vz dis-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
diz-dimineață av vz dis-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dizi-de-dimineață av vz dis-de-dimineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DES1- (Înaintea vocalelor și consoanelor sonore, în forma dez-) Element de compunere cu sens privativ, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. [Var.: dez-, dis-] – Lat. dis-, fr. des-.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de gudovan
- acțiuni
DEZ- v. des1-.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DES1- pref. (Înaintea vocalelor și a consoanelor sonore, în forma dez-). Element de compunere cu sens privativ, care servește la formarea unor verbe ca: dezaproba, dezlipi, desface etc., a unor adjective ca: desfrînat, dezumflat etc. și a unor substantive ca: dezrobire, dezgropare etc. – Variantă: dez- pref.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DES-DE-DIMINICIOARĂ adv. v. dis-de-diminecioară.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESDIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESDIMINEAȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
DEZ- pref. v. des-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIS-DE-DIMINEAȚĂ adv. (Și în forma des-de-dimineață) Foarte de dimineață, în zorii zilei. Apoi, hai des-de-dimineață acasă, că am lucru cu caii. RETEGANUL, P. III 28. Să ne odihnim puțin... și mîine dis-de-dimineață să fim gata. ISPIRESCU, L. 6. Încaltea ți-am curățit și eu casa de draci și vi-i aduc poclon des-de-dimineață. CREANGĂ, P. 305. – Variante: des-de-dimineață, desdimineață (CREANGĂ, P. 228) adv.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIS-DE-DIMINECIOARĂ adv. (Și în forma des-de-diminicioară) Dis-de-dimineață. Eu des-de-diminicioară o luam de-a lungul pîrîului, după mlădițe de răchită. PĂUN-PINCIO, V. 104. – Variantă: des-de-diminicioară adv.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DI2- v. dis1 [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIZ2- v. dis2- [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIZ1- v. dis1- [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DE2- elem. des-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DES- /DE- /DEZ- pref. „desfacere”, „negație”, „intrare, pătrundere”. (< fr. dés-, dé-, cf. lat. dis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEZ- elem. des-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DI2 elem. dis1-. ()
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DI3(A)- pref. „separare”; „prin, de-a lungul”; „peste”; „contra”; „poziție de mijloc”. (< fr. di/a/-, cf. gr. dia, prin, peste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIZ2- elem. dis2-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIZ1- elem. dis1-. ()
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIS-DE-DIMINEAȚĂ adv. Foarte de dimineață; în zorii zilei. /dis- + de + dimineață
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
disdedimineață adv. V. dis.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) des- și (est) dis- (lat. dis-), pref. privativ în cuv. vechĭ: dez-brac, des-ham, des-prind, dez-vîrtesc. Dis- se întrebuințează și în cuv. noŭă literare, ca: dis-pun, dis-par. V. de- și dez-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
des-de-dimineață V. dins.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dez- prefix privativ ca și des, dar uzitat înainte de b, d, l, m, n, r și v: dez-bin, dez-doĭesc, dez-leg, dez-morțesc, dez-nod, dez-robesc, dez-văț. În cuv. moderne ca dezaprob, dezinfectez, care încep cu vocală, poate fi considerat ca venind d. fr. dés-. V. dis-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dez-de-dimineáță V. dins.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!dis-de-dimineață (dimineața foarte devreme) loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
dis-de-dimineață adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dis-de-dimineață adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dis-de-dimineață
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
des-de-dimineață.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
des- – Pref. care intră în compunerea a numeroase cuvinte de orice proveniență (lat. desface; sl. despăgubi; fr. descentraliza; etc.) pentru a indica o acțiune contrarie celei indicate de cuvîntul primitiv. Lat. dĭs-, cf. it. dis-, fr. dés-, sp. des-. Pref. verbal, încă activ. Nu se menționează în continuare decît cuvintele la care este de presupus că respectiva compunere cu dis- este anterioară rom.; în celelalte cazuri, cf. cuvîntul de bază. Modern se scrie dez- înainte de b, d, l, m, n, r, v. Utilitatea acestei inovații pare discutabilă, iar diferența de pronunțare a pref., de ex., în descompunere și în desbate, este de nesesizat pentru majoritatea vorbitorilor rom. Este evident, pe de altă parte, că timbrul Z nu este propriu cons. în discuție, ci introdus de cea următoare, și că grafii ca dezlipi sau dezvoltat nu sînt transcrieri mai fidele decît deslipi sau desvoltat.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DIS- (DIZ-) „dificil, anormal, greu, defectuos; tulburare, dificultate, greutate”. ◊ gr. dys „rău, greu, neplăcut” > fr. dys-, germ. id., engl. id., it. dis- > rom. dis- și diz-. □ ~acuzie (v. -acuzie), s. f., dificultate a auzului; ~afie (v. -afie), s. f., tulburare a simțului tactil; ~artrie (v. -artrie), s. f., tulburare de vorbire manifestată prin imposibilitatea exprimării corecte a cuvintelor; ~artroză (v. -artroză), s. f., stare de mobilitate anormală a unei articulații; ~bazie (v. -bazie), s. f., tulburare a actului motor al mersului; ~bulie (v. -bulie), s. f., simptom psihic caracterizat prin lipsă de voință; ~calculie (v. -calculie), s. f., tulburare manifestată în învățarea calculului; ~centric (v. -centric), adj., deplasat de la centru; ~chezie (v. -chezie), s. f., defecație dificilă; ~chinezie (~kinezie) (v. -chinezie), s. f., proces patologic caracterizat prin alterarea mecanismelor de reglare a activității motorii a organelor contractile; sin. paralizie incompletă; ~ciclie (v. -ciclie), s. f., nume generic pentru tulburările circulatorii; ~colie (v. -colie1), s. f., tulburare în metabolismul pigmenților biliari; ~condroplazie (v. condro-, v. -plazie), s. f., tulburare a procesului de osificare a cartilajelor; ~corie (v. -corie1), s. f., deformare a pupilei; ~crazie (v. -crazie), s. f., tulburare în compoziția și în reacțiile diferitelor umori și țesuturi ale organismului; ~crinie (v. -crinie), s. f., tulburare în funcționarea glandelor endocrine; ~cromatic (v. -cromatic), adj., 1. Care are o culoare anormală. 2. Care produce alterarea culorilor; ~cromatopsie (v. cromat/o-, v. -opsie), s. f., imposibilitatea de a distinge culorile; ~cromazie (v. -cromazie), s. f., discromie cutanată; ~cromie (v. -cromie), s. f., tulburare în pigmentarea normală a pielii; ~cronometrie (v. crono-, v. -metrie1), s. f., tulburare de coordonare cinetică, proprie sindromului cerebelos; ~diadocochinezie (~diadocokinezie) (v. diadoco-, v. -chinezie), s. f., dificultate de a executa sincron și cu repeziciune mișcări de succesiune ritmică; ~dipsie (v. -dipsie), s. f., dificultate în deglutiția lichidelor; ~embriogenezie (v. embrio-, v. -genezie), s. f., perturbare morfologică sau metabolică prenatală, cu substrat genetic sau nutrițional; ~embrioplazie (v. embrio-, v. -plazie), s. f., malformație de origine embrionară a unui organ; ~enterie (dizenterie) (v. -enterie), s. f., boală infectocontagioasă, caracterizată prin dureri, ulcerații ale intestinelor și prin diaree cu sînge; ~ergie (v. -ergie), s. f., stare patologică a sugarului, caracterizată prin scăderea toleranței digestive și prin diminuarea rezistenței față de infecții; ~estezie (v. -estezie), s. f., perturbare a percepției senzațiilor; ~fagie (v. -fagie), s. f., dificultate la înghițirea alimentelor; ~fazie (v. -fazie), s. f., tulburare a vorbirii; sin. afazie; ~femie (v. -femie), s. f., tulburare a pronunțării cuvintelor; ~fonie (v. -fonie1), s. f., tulburare temporară sau permanentă a timbrului și a intensității vocii; sin. răgușeală; ~fonografie (v. fono-1, v, -grafie), s. f., tulburare a limbajului scris; ~forie (v. -forie), s. f., tulburare a dispoziției afective, caracterizată prin insatisfacție, prin tristețe penibilă și prin iritabilitate; ~frazie (v. -frazie), s. f., schizofazie*; ~genezie (v. -genezie), s. f., tulburare în reproducere sau în dezvoltare; ~genic (v. -genic), adj., care este pe cale de degenerare; ~geuzie (v. -geuzie), s. f., tulburare a simțului gustativ; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., tulburare a funcțiilor de cunoaștere; ~grafie (v. -grafie), s. f., tulburare patologică a scrisului; ~hernie (v. -hernie), s. f., tulburare sau alterație sanguină; ~lalie (v. -lalie), s. f., tulburare a pronunțării cuvintelor; ~lexie (v. -lexie), s. f., tulburare nervoasă, constînd în dificultatea de a citi și de a înțelege un text; ~logie (v. -logie1), s. f., tulburare de conținut și de formă a vorbirii, datorită unor modificări psihopatologice; ~megalopsie (v. megal/o-, v. -opsie), s. f., iluzie vizuală care constă în impresia că obiectele sînt alungite sau lățite în jurul propriului ax; ~melie (v. -melie), s. f., dezvoltare anormală a membrelor; ~menoree (v. meno-, v. -ree), s. f., tulburare a fluxului menstrual însoțită de dureri; ~metrie (v. -metrie1), s. f., imposibilitate de a dimensiona și de a ghida precis mișcările; ~mimie (v. -mimie), s. f., tulburare a capacității de exprimare prin gesturi inimice; ~mnezie (v. -mnezie), s. f., perturbare a memoriei; ~morfie (v. -morfie), s. f., diformitate congenitală sau cîștigată; ~morfofobie (v. morfo-, v. -fobie), s. f., tulburare de ordin psihic constînd în ideea obsesivă de a avea un defect fizic inestetic, de obicei al feței; ~morfogeneză (v. morfo-, v. -geneză), s. f., proces care duce la apariția formelor și structurilor anormale ale materiei vii; ~morfogenie (v. morfo-, v. -genic), adj., (despre un factor) care provoacă anomalii morfologice; ~morfologie (v. morfo-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază malformațiile la plante și animale; ~odie (v. -odie1), s. f., miros fetid produs de unele secreții; ~odont (v. -odont), adj., (despre țîțîna cochiliei) cu dinți reduși sau regresați pînă la dispariție; ~ontogeneză (v. onto-, v. -geneză), s. f., tulburare a dezvoltării embrionare normale; ~opie (v. -opie), s. f., slăbirea acuității vizuale; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburare a vederii; ~orexie (v. -orexie), s. f., perturbare a poftei de mîncare; ~organoplazie (v. organo-, v. -plazie), s. f., tulburare patologică în dezvoltarea totală a complexului morfofuncțional caracteristic unui organ; ~ortografie (v. orto-, v. -grafie), s. f., tulburare a însușirii ortografiei; ~osmie (v. -osmie1), s. f., perturbare a simțului olfactiv; ~ostoză (v. -ostoză), s. f., osificare defectuoasă a cartilajelor fetale; ~pareunie (v. -pareunie), s. f., dureri violente în timpul actului sexual la femeie; sin. algopareunie; ~pepsie (v. -pepsie), s. f., tulburare a procesului de digestie; ~plastie (v. -plastie), s. f., înfățișare defectuoasă, congenitală sau dobîndită, a unui organ anatomic extern; ~plazie (v. -plazie), s. f., anomalie în dezvoltarea țesuturilor, organelor sau regiunilor anatomice; ~pnee (v. -pnee), s. f., tulburare respiratorie de origine cardiacă sau nervoasă; ~pragie (v. -pragie), s. f., manifestare dureroasă a unei funcții anatomice; ~praxie (v. -praxie), s. f., incapacitate de a executa mișcări coordonate, ca urmare a unor leziuni ale creierului; sin. apraxie; ~rafie (v. -rafie), s. f., lipsa sudurii anatomice; ~ritmie (v. -ritmie), s. f., ansamblul modificărilor anormale ale ritmului electroencefalogramei; ~tanasie (v. -tanasie), s. f., moarte dificilă, cu comă grea și dureri prelungite; ~termie (v. -termie), s. f., tulburare a termoreglării organismului uman; ~timie (v. -timie), s. f., modificare în sens depresiv a tonusului afectiv; ~tocie (~tochie, ~tokie) (v. -tochie), s. f., naștere dificilă; ~tonie (v. -tonie), s. f., 1. Dereglare a tonusului funcțional al sistemului nervos vegetativ. 2. Tulburare în reglarea inervației tonice a musculaturii netede sau striate; ~topie (v. -topie), s. f., anomalie în situarea unui organ anatomic; ~trofic (v. -trofic), adj., 1. (Despre lacuri) Sărac în materii nutritive. 2. Cu organe omoloage, inegal dezvoltate; ~trofie (v. -trofie), s. f., stare patologică a nutriției țesuturilor sau a organelor; ~urie (v. -urie), s. f., greutate la urinare.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
DIZ-, v. DIS-.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Dis(Pater), denumire purtată în mitologia romană de o zeitate subpămînteană, identificată mai tîrziu cu Pluto.
- sursa: Mitologic (1969)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: MDA2 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
diselement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu sensul de „dificil”, „greu”, „anormal”. DN
etimologie:
- dys- DN
diselement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „separat”, „contrar”. DN
etimologie:
- dis DN
deselement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere cu sens privativ, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. DEX '98 DLRLC
- diferențiere Element de compunere cu semnificația „desfacere”, „negație”, „intrare, pătrundere”. MDN '00
- comentariu Înaintea vocalelor și consoanelor sonore se folosește forma dez-. DEX '98 DLRLC
etimologie:
- des- DEX '98 MDN '00
- dis- DEX '98
dis-de-dimineațăadverb
- 1. Foarte de dimineață; în zorii zilei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Apoi, hai des-de-dimineață acasă, că am lucru cu caii. RETEGANUL, P. III 28. DLRLC
- Să ne odihnim puțin... și mîine dis-de-dimineață să fim gata. ISPIRESCU, L. 6. DLRLC
- Încaltea ți-am curățit și eu casa de draci și vi-i aduc poclon des-de-dimineață. CREANGĂ, P. 305. DLRLC
-
etimologie:
- Dis- + de + dimineață DEX '09 DEX '98 NODEX
dis-de-diminecioarăadverb
- 1. Dis-de-dimineață. DLRLCsinonime: dis-de-dimineață
- Eu des-de-diminicioară o luam de-a lungul pîrîului, după mlădițe de răchită. PĂUN-PINCIO, V. 104. DLRLC
-