O definiție pentru dis (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dis1 sn [At: LEXIC REG. 69 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Obiect de podoabă.

Intrare: dis (subst.)
dis (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dis
  • disul
plural
  • disuri
  • disurile
genitiv-dativ singular
  • dis
  • disului
plural
  • disuri
  • disurilor
vocativ singular
plural