14 definiții pentru dionisiac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dionisiac, ~ă [At: ROM. LIT. 4231/40 / S: ~izi~, ~nys~ / P: di-o-ni-si-ac / Pl:[1] ~aci, ~ace / E: fr dionysiaque] 1-2 sfp, a (Șîs jocurile sau sărbătorile sau serbările) ~ace (Serbări în Grecia antică) organizate în cinstea lui Dionysos. 3 a Care are legătură cu cultul lui Dionysos Si: bahic. 4 a Referitor la Dionysos Si: bahic. 5 a (În artă și cultură) Care are o atitudine afectivă ce exprimă impulsurile iraționale ale vieții Si: extatic, pasionat, (rar) dionisic (1). 6 s (Rar) Caracter pasionat Si: dionisic (2). 7 sfp Dionisii. corectată

  1. P:Pl: Ladislau Strifler

DIONISIÁC, -Ă, dionisiaci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Sărbătorile (sau serbările) dionisiace (și substantivat, f. pl.) = serbări organizate în Grecia antică în cinstea zeului Dionysos. 2. (În opoziție cu apolinic) Care are o atitudine afectivă cu impulsuri pasionale, exaltate sau iraționale. [Pr.: di-o-ni-si-ac] – Din fr. dionysiaque.

DIONISIÁC, -Ă, dionisiaci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Sărbătorile (sau serbările) dionisiace (și substantivat, f. pl.) = serbări organizate în Grecia antică în cinstea zeului Dionysos. 2. (În artă și cultură) Care are o atitudine de extaz, de zbucium, plină de pasiuni. [Pr.: di-o-ni-si-ac] – Din fr. dionysiaque.

DIONISIÁC, -Ă, dionisiaci, -e, adj. Care e în legătură cu cultul lui Dionisos; bahic. – Pronunțat: di-o-.

DIONISIÁC, -Ă adj. 1. Referitor la Dionysos; zbuciumat, plin de fervoare; bahic. 2. (Fil. op. apolinic) Termen folosit de Nietzsche pentru a denumi o atitudine afectivă, exprimând impulsurile iraționale ale vieții; extatic, pasionat, zbuciumat. [Pron. di-o-ni-si-ac. / < fr. dionysiaque, cf. lat. dionysiacus, gr. dionysiakos < Dionysos – zeul vinului la vechii greci].

DIONISIÁC, -Ă adj. 1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian. ♦ serbări ~e = dionisii. 2. (la Nietzsche) care desemnează predominanța impulsivă a pasiunilor, a simțurilor dezlănțuite, beția extatică. (< fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos)

DIONISIÁC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de Dionisos (Bachus), zeul vinului și al viței de vie; propriu lui Dionisos; bahic. 2) Care este propriu inspirației, entuziasmului; care exprimă stări pasionale, zbucium sufletesc etc. Artă ~că. [Sil. -si-ac] /<fr. dionisiaque

* dionisiác, -ă și (după fr.) -ziác, -ă adj. (vgr. dionysiakós, lat. dionysiacus). Bachic, relativ la Dionysos. S.f. pl. Niște Sărbătorĭ celebrate de vechiĭ Grecĭ în onoarea luĭ Dionysos (Bacu).

DIONISIACE s.f.pl. Dionisii. [Cf. fr. dionysiaque].

DIONISIÁCE f. pl. (în Grecia antică) Serbări organizate în cinstea zeului Dionisos. [Sil. di-o-ni-si-a-] /<fr. dionisiaque


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dionisiác (di-o-, -si-ac) adj. m., pl. dionisiáci; f. dionisiácă, pl. dionisiáce

dionisiác adj. m. (sil. di-o-, -si-ac), pl. dionisiáci; f. sg. dionisiácă, pl. dionisiáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIONISIÁC adj. bahic. (Serbările ~.)

DIONISIAC adj. bahic. (Serbările ~.)

Intrare: dionisiac
dionisiac adjectiv
  • silabație: di-o-, -si-ac
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dionisiac
  • dionisiacul
  • dionisiacu‑
  • dionisia
  • dionisiaca
plural
  • dionisiaci
  • dionisiacii
  • dionisiace
  • dionisiacele
genitiv-dativ singular
  • dionisiac
  • dionisiacului
  • dionisiace
  • dionisiacei
plural
  • dionisiaci
  • dionisiacilor
  • dionisiace
  • dionisiacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)