BAHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Care se referă la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ♦ De băutură, de chef. ◊ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus.

bahic, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / V: bachic / Pl: ~ici, ~ice / E: lat bacchicus] 1 Referitor la zeul Bachus. 2 Închinat lui Bachus. 3 Referitor la băutură. 4 (Îs) Cântece ~ice Cântece de petrecere. 5 (Îs) Sărbători ~e Sărbători închinate zeului Bachus.

báhic, -ă adj., s.m. 1 adj. Care se referă la zeul Bachus; închinat, consacrat lui Bachus. ◆ Ext. Care se referă la băutură; de băutură; de chef. ◇ Cîntec bahic = cîntec de petrecere, cîntec de pahar. 2 s.m. (vers.) Picior metric (antic) format dintr-o silabă scurtă și două lungi. • pl. -ci, -ce. /<fr. bachique, lat. bacchĭcus, -a, -um; cf. nm. pr. Bachus, zeul vinului la romani.

BAHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Referitor la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ◊ De băutură, de chef. ◊ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus.

BAHIC, -Ă, bahici, -e, adj. (Livresc) Al lui Bachus, închinat lui Bachus (zeul vinului); de băutură; anacreontic. Cîntece bahice.

BAHIC, -Ă, bahici, -e, adj. Al lui Bachus, închinat lui Bachus (zeul vinului la romani); de băutură, anacreontic. Cîntec bahic. – Fr. bachique (lat. lit. bacchicus).

BAHIC, -Ă adj. (Liv.) Consacrat lui Bachus; de băutură; anacreontic. // s.f. Cîntec de petrecere. [Scris și bachic. / < fr. bachique, cf. Bachus – zeul vinului la romani].

BAHIC, -Ă I. adj. consacrat lui Bachus; de băutură, de chef. II. s. n. cântec de petrecere. III. s. m. picior metric (antic) dintr-o silabă scurtă și două lungi. (< fr. bacchique, lat. bacchicus)

BAHIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de zeul Bachus; propriu zeului Bachus; dionisiac. 2) (despre creații literare) Care exprimă bucuriile vieții; cu conținut optimist. * Cântec ~ cântec de pahar. /<lat. bacchicus, fr. bachique

*báhic v. bachic.

bachic, ~ă a vz bahic

BACHIC, -Ă adj. v. bahic.

*báchic, -ă adj. (lat. bucchicus). Al luĭ Bacu, zeu vinului; de beție: cîntec bachic. – Fals báhic.

bahic adj. m., pl. bahici; f. bahică, pl. bahice

bahic adj. m., pl. bahici; f. bahică, pl. bahice

bahic adj. m., pl. bahici; f. sg. bahică, pl. bahice

BAHIC adj. v. dionisiac.

BAHIC adj. dionisiac. (Serbările ~.)