DINASTIE, dinastii, s. f. Succesiune de suverani din aceeași familie; familie domnitoare. ♦ Succesiune de oameni celebri din aceeași familie. – Din fr. dynastie.

dinast sm [At: DN³ / Pl: ~aști / E: fr dynaste] 1 Șef de trib. 2 Vasal.

dinastie sf [At: TDRG / P: ~ti-e / Pl: ~ii / E: fr dynastie] 1 Familie ai cărei membri se succed la cârma unui stat (ca principi, regi sau împărați). 2 Șir de suverani care alcătuiesc o dinastie (1).

* DINASTIE sf. 1 Succesiune de principi, regi, împărați, etc. din aceeași familie, cari au domnit într’o țară ¶ 2 Familia domnitoare [fr.].

DINASTIE, dinastii, s. f. Familie ai cărei membri se succedă la cârma unui stat (ca principi, regi sau împărați); șir de suverani care alcătuiesc o astfel de familie. – Din fr. dynastie.

DINASTIE, dinastii, s. f. Familie ai cărei membri se succed (din tată în fiu) la cîrma unei țări, ca principi, regi sau împărați; șir de suverani aparținînd unei astfel de familii. În anul 1301, dinastia lui Arpad se stinge și, după lupte, se încoronează un rege din dinastia de Anjou. IST. R.P.R. 106. Oricine cunoaște puțin istoria noastră contemporană și s-a pus în contact cu simțămîntul ce domnește în țară trebuie să fie convins că spiritul general în toată Romînia este contra persoanei regelui și mai ales contra dinastiei. LIT. ANTIMONARHICĂ 131.

DINAST s.m. Șef de trib sau suveran al unui stat mai mic din antichitate. ♦ Feudal suzeran sau vasal. [< fr. dynaste, gr. dynastes].

DINASTIE s.f. Succesiune de suverani care aparțin aceleiași familii; (p. ext.) familie domnitoare. [Gen. -iei. / < fr. dynastie, it. dinastia, cf. gr. dynasteia – dominație].

DINAST s. m. 1. (ant.) șef de trib, suveran al unui stat mai mic. ◊ feudal suzeran sau vasal. 2. întemeietor al unei dinastii. (< fr. dynaste, gr. dynastes)

DINASTIE s. f. 1. familie ai cărei membri se succed ereditar la conducerea unui stat; șir de suverani aparținând unei asemenea familii. 2. succesiune de personalități a aceleiași familii. (< fr. dynastie, gr. dynasteia, putere)

DINASTIE ~i f. 1) Familie de suverani (regi, împărați), ai cărei reprezentanți se succed consecutiv la cârma țării. 2) Serie de suverani dintr-o astfel de famifie; neam domnesc. ~a Mușatinilor. [Art. dinastia; G.-D. dinastiei; Sil. -ti-e] /<fr. dinastie

dinastie f. 1. succesiune de suverani din aceeaș familie; 2. familie domnitoare.

* dinást m., pl. ștĭ (ngr. dynástis). La vechiĭ Grecĭ, mic suveran.

* dinastíe f. (vgr. dynasteia). Succesiune de suveranĭ din aceĭașĭ familie. Familie de suveran.

dinast (rar) s. m., pl. dinaști

dinastie s. f., art. dinastia, g.-d. art. dinastiei; pl. dinastii, art. dinastiile (desp. -ti-i-)

dinast (rar) s. m., pl. dinaști

dinastie s. f., art. dinastia, g.-d. art. dinastiei; pl. dinastii, art. dinastiile

dinast s. m., pl. dinaști

dinastie s. f., art. dinastia, g.-d. art. dinastiei; pl. dinastii, art. dinastiile

DINASTÍE (< fr.) 1. Succesiune ereditară de suverani aparținând aceleiași familii (ex. Abbasizi, Saudiți, Ming, Bourbon, Hanovra, Hohenzollern, Habsburg, Romanov). Sin. casă¹ (5). 2. P. ext. Succesiune de personalități celebre din aceeași familie.

DINASTIE s. (IST.) casă, familie. (Regi din ~ capețiană.)

DINASTIE s. casă. (Regi din ~ capețiană.)