14 definiții pentru dinastie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DINASTÍE, dinastii, s. f. Succesiune de suverani din aceeași familie; familie domnitoare. ♦ Succesiune de oameni celebri din aceeași familie. – Din fr. dynastie.

dinastíe sf [At: TDRG / P: ~ti-e / Pl: ~ii / E: fr dynastie] 1 Familie ai cărei membri se succed la cârma unui stat (ca principi, regi sau împărați). 2 Șir de suverani care alcătuiesc o dinastie (1).

DINASTÍE, dinastii, s. f. Familie ai cărei membri se succedă la cârma unui stat (ca principi, regi sau împărați); șir de suverani care alcătuiesc o astfel de familie. – Din fr. dynastie.

DINASTÍE, dinastii, s. f. Familie ai cărei membri se succed (din tată în fiu) la cîrma unei țări, ca principi, regi sau împărați; șir de suverani aparținînd unei astfel de familii. În anul 1301, dinastia lui Arpad se stinge și, după lupte, se încoronează un rege din dinastia de Anjou. IST. R.P.R. 106. Oricine cunoaște puțin istoria noastră contemporană și s-a pus în contact cu simțămîntul ce domnește în țară trebuie să fie convins că spiritul general în toată Romînia este contra persoanei regelui și mai ales contra dinastiei. LIT. ANTIMONARHICĂ 131.

DINASTÍE s.f. Succesiune de suverani care aparțin aceleiași familii; (p. ext.) familie domnitoare. [Gen. -iei. / < fr. dynastie, it. dinastia, cf. gr. dynasteia – dominație].

DINASTÍE s. f. 1. familie ai cărei membri se succed ereditar la conducerea unui stat; șir de suverani aparținând unei asemenea familii. 2. succesiune de personalități a aceleiași familii. (< fr. dynastie, gr. dynasteia, putere)

DINASTÍE ~i f. 1) Familie de suverani (regi, împărați), ai cărei reprezentanți se succed consecutiv la cârma țării. 2) Serie de suverani dintr-o astfel de famifie; neam domnesc. ~a Mușatinilor. [Art. dinastia; G.-D. dinastiei; Sil. -ti-e] /<fr. dinastie

dinastie f. 1. succesiune de suverani din aceeaș familie; 2. familie domnitoare.

* dinastíe f. (vgr. dynasteia). Succesiune de suveranĭ din aceĭașĭ familie. Familie de suveran.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dinastíe s. f., art. dinastía, g.-d. art. dinastíei; pl. dinastíi, art. dinastíile

dinastíe s. f., art. dinastía, g.-d. art. dinastíei; pl. dinastíi, art. dinastíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DINASTÍE s. (IST.) casă, familie. (Regi din ~ capețiană.)

DINASTIE s. casă. (Regi din ~ capețiană.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DINASTÍE (< fr.) 1. Succesiune ereditară de suverani aparținând aceleiași familii (ex. Abbasizi, Saudiți, Ming, Bourbon, Hanovra, Hohenzollern, Habsburg, Romanov). Sin. casă1 (5). 2. P. ext. Succesiune de personalități celebre din aceeași familie.

Intrare: dinastie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dinastie
  • dinastia
plural
  • dinastii
  • dinastiile
genitiv-dativ singular
  • dinastii
  • dinastiei
plural
  • dinastii
  • dinastiilor
vocativ singular
plural

dinastie

  • 1. Succesiune de suverani din aceeași familie; familie domnitoare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: casă (clădire) familie 2 exemple
    exemple
    • În anul 1301, dinastia lui Arpad se stinge și, după lupte, se încoronează un rege din dinastia de Anjou. IST. R.P.R. 106.
      surse: DLRLC
    • Oricine cunoaște puțin istoria noastră contemporană și s-a pus în contact cu simțămîntul ce domnește în țară trebuie să fie convins că spiritul general în toată Romînia este contra persoanei regelui și mai ales contra dinastiei. LIT. ANTIMONARHICĂ 131.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Succesiune de oameni celebri din aceeași familie.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: