12 definiții pentru dinapoi

dinapói [At: I. CR. I, 159 / E: de- + înapoi] 1 av În partea din urmă Si: dindărăt (1), înapoi. 2 a Care se află în spate Si: posterior. 3 sf (Îvp; îf dinapoia) Jumătatea din spate a corpului unui animal sau al unui om. 4 av De la spate. 5 av Din urmă.

DINAPÓI adv. 1. În partea din urmă; în spate, înapoi, dindărăt. ♦ (Adjectival) Care se află în spate; posterior. ♦ (Substantivat; în forma dinapoia) Jumătatea din spate a corpului unui animal sau al unui om. 2. De la spate, din urmă, dindărăt. – De4 + înapoi.

DINAPÓI adv. 1. În partea din urmă; în spate, înapoi, dindărăt. ♦ (Adjectival) Care se află în spate; posterior. ♦ (Substantivat; în forma dinapoia) Jumătatea din spate a corpului unui animal sau al unui om. 2. De la spate, din urmă, dindărăt. – De4 + înapoi.

DINAPÓI adv. (Cu sens local, în opoziție cu dinainte. din față) 1. Înapoi, în spate, în partea din urmă. Haina este prea lungă dinapoi.Loc. adj. De dinapoi = din spate. M-a pălit calul cu copita de dinapoi. SADOVEANU, D. P. 59. ◊ Loc. adv. Pe dinapoi = prin spate. ♦ (Adjectival) Din spate, posterior. Un obuz de calibrul mijlociu izbucni pe taluzul dinapoi. CAMIL PETRESCU, U. N. 374. O duzină de purceluși albi, cu coada cîrlig, ce știau să se plimbe, doi cîte doi, numai pe labele dinapoi. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 170. Scîndurile din care e făcut podul nu se văd... O magherniță de scînduri, ridicată la partea lui dinapoi, adăpostește pietrele morii. MACEDONSKI, O. III 30. ♦ (Substantivat, în forma dinapoia) Jumătatea din spate a corpului unui animal sau al unui om. S-a dus în rîpă, sărind alternativ cu dinaintea și cu dinapoia, și fuge și acuma. SADOVEANU, O. A. II 194. 2. (Uneori precedat de prep. «de») De la spate, din urmă, dindărăt. Luară herghelia, mînînd-o de dinapoi. ISPIRESCU, L. 28. Ie-i (!) oile dinapoi cu grămada și du-le la curte. CREANGĂ, A. 159.

!dinapói (di-na-/din-a-) adj. invar., adv. (partea ~, se vede mai bine ~)

dinapói adv. (sil. mf. din-a-)

DINAPÓI adj. invar., adv. 1. adj. invar. v. posterior. 2. adv. v. înapoi.

DINAPÓI adv. În partea din spate; din urmă; dindărăt. ◊ De ~ din spate; în partea din urmă. Pe ~ prin spate, pe la spate. /de + înapoi

dinapoi adv. de înapoi, de îndărăt: picioarele dinapoi. [V. înapoi].

dinapóĭ prep. cu gen. (din și apoĭ). 1) Înapoĭ, în parte din urmă, după: dinapoĭa mea, dinapoĭa caseĭ. 2) Adv. de loc. Stă, se duce dinapoĭ. 3) Loc. adj. Cel de dinapoĭ saŭ cel din apoĭ (în opoz. cu cel de dinainte, cel din ainte), posterior: parte de dinapoĭ. 4) Subst. Asta e dinapoĭa caseĭ, e dosu caseĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DINAPÓI adj. invar., adv. 1. adj. invar. dindărăt, posterior. (În partea ~ a casei.) 2. adv. dindărăt, înapoi. (E orientat ~.)

Intrare: dinapoi
dinapoi adverb
Surse flexiune: DOR