2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

diluare sf [At: PREV. ACCID. 15 / P: ~lu-a~ / Pl: ~uări / E: dilua] 1 Micșorare a concentrației unei soluții Si: diluție (1). 2 (Prt) Atenuare.

DILUÁRE, diluări, s. f. Acțiunea de a (se) dilua. [Pr.: -lu-a-] – V. dilua.

DILUÁRE, diluări, s. f. Acțiunea de a (se) dilua. [Pr.: -lu-a-] – V. dilua.

DILUÁRE s. f. Acțiunea de a dilua. – Pronunțat: -lu-a-.

diluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. diluắrii; pl. diluắri

DILUÁRE s.f. Acțiunea de a dilua și rezultatul ei. [Pron. -lu-a-. / < dilua].

diluá [At: CONV. LIT. IV, 370 / P: ~lu-a / Pzi: ~uéz / E: fr diluer] 1 vt A micșora concentrația unei soluții. 2-3 vtr (Prt) A (se) atenua.

DILUÁ, diluez, vb. I. 1. Tranz. A micșora concentrația unei soluții. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) atenua, a (se) micșora, a slăbi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. diluer.

DILUÁ, diluez, vb. I. 1. Tranz. A micșora concentrația unei soluții. 2. Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A (se) atenua, a (se) micșora, a slăbi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. diluer.

DILUÁ, diluez, vb. I. Tranz. l. A micșora concentrația unei soluții. A dilua acidul clorhidric cu apă. 2. Fig. (Cu privire la abstracte) A atenua, a micșora, a slăbi. – Pronunțat: -lu-a.

diluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 dilueáză, 1 pl. diluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 diluéze (-lu-e-); ger. diluấnd (-lu-ând)

DILUÁ vb. a îndoi, a lungi, a subția. (A ~ laptele.)

A dilua ≠ a concentra, a îngroșa

DILUÁ vb. I. tr. 1. A micșora concentrația unei soluții. 2. (Fig.) A micșora, a slăbi, a atenua. [Pron. -lu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / cf. fr. diluer].

DILUÁ vb. tr. 1. a reduce concentrația unei soluții. 2. (fig.) a micșora, a slăbi. (< fr. diluer)

A SE DILUÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre procese, acțiuni etc.) A deveni mai puțin intens; a scădea în intensitate; a slăbi; a se atenua; a se estompa; a se amortiza. [Sil. di-lu-a] /<fr. diluer

A DILUÁ ~éz tranz. 1) (lichide, soluții) A face să aibă o concentrație mai mică cu ajutorul unui diluant. 2) fig. A face să se dilueze. [Sil. di-lu-a] /<fr. diluer

diluà v. a face o soluțiune mai puțin concentrată adăogând apă.

* diluéz v. tr. (fr. diluer, d. lat. dilúere, -lútum). Disolv, topesc într’un lichid, supțiez, fac o soluție maĭ slabă: a dilua un acid în apă.

dilua (ind. prez. 3 sg. și pl. diluează)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

diluáre s. f. (sil. -lu-a-), g.-d. art. diluării; pl. diluări

arată toate definițiile

Intrare: diluare
  • silabație: -lu-a-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diluare
  • diluarea
plural
  • diluări
  • diluările
genitiv-dativ singular
  • diluări
  • diluării
plural
  • diluări
  • diluărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dilua
  • silabație: -lu-a
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dilua
  • diluare
  • diluat
  • diluatu‑
  • diluând
  • diluându‑
singular plural
  • diluea
  • diluați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diluez
(să)
  • diluez
  • diluam
  • diluai
  • diluasem
a II-a (tu)
  • diluezi
(să)
  • diluezi
  • diluai
  • diluași
  • diluaseși
a III-a (el, ea)
  • diluea
(să)
  • dilueze
  • dilua
  • diluă
  • diluase
plural I (noi)
  • diluăm
(să)
  • diluăm
  • diluam
  • diluarăm
  • diluaserăm
  • diluasem
a II-a (voi)
  • diluați
(să)
  • diluați
  • diluați
  • diluarăți
  • diluaserăți
  • diluaseți
a III-a (ei, ele)
  • diluea
(să)
  • dilueze
  • diluau
  • dilua
  • diluaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)