2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

diluáre sf [At: PREV. ACCID. 15 / P: ~lu-a~ / Pl: ~uắri / E: dilua] 1 Micșorare a concentrației unei soluții Si: diluție (1). 2 (Prt) Atenuare.

DILUÁRE, diluări, s. f. Acțiunea de a (se) dilua. [Pr.: -lu-a-] – V. dilua.

DILUÁRE, diluări, s. f. Acțiunea de a (se) dilua. [Pr.: -lu-a-] – V. dilua.

DILUÁRE s. f. Acțiunea de a dilua. – Pronunțat: -lu-a-.

diluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. diluắrii; pl. diluắri

diluáre s. f. (sil. -lu-a-), g.-d. art. diluării; pl. diluări

DILUÁRE s.f. Acțiunea de a dilua și rezultatul ei. [Pron. -lu-a-. / < dilua].

diluá [At: CONV. LIT. IV, 370 / P: ~lu-a / Pzi: ~uéz / E: fr diluer] 1 vt A micșora concentrația unei soluții. 2-3 vtr (Prt) A (se) atenua.

DILUÁ, diluez, vb. I. 1. Tranz. A micșora concentrația unei soluții. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) atenua, a (se) micșora, a slăbi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. diluer.

DILUÁ, diluez, vb. I. 1. Tranz. A micșora concentrația unei soluții. 2. Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A (se) atenua, a (se) micșora, a slăbi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. diluer.

DILUÁ, diluez, vb. I. Tranz. l. A micșora concentrația unei soluții. A dilua acidul clorhidric cu apă. 2. Fig. (Cu privire la abstracte) A atenua, a micșora, a slăbi. – Pronunțat: -lu-a.

diluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 dilueáză, 1 pl. diluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 diluéze (-lu-e-); ger. diluấnd (-lu-ând)

diluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. diluéz, 3 sg. și pl. dilueáză, 1 pl. diluăm (sil. -lu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. diluéze (sil. -lu-e); ger. diluând (sil. -lu-ând)

DILUÁ vb. a îndoi, a lungi, a subția. (A ~ laptele.)

A dilua ≠ a concentra, a îngroșa

DILUÁ vb. I. tr. 1. A micșora concentrația unei soluții. 2. (Fig.) A micșora, a slăbi, a atenua. [Pron. -lu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / cf. fr. diluer].

DILUÁ vb. tr. 1. a reduce concentrația unei soluții. 2. (fig.) a micșora, a slăbi. (< fr. diluer)

A DILUÁ ~éz tranz. 1) (lichide, soluții) A face să aibă o concentrație mai mică cu ajutorul unui diluant. 2) fig. A face să se dilueze. [Sil. di-lu-a] /<fr. diluer

A SE DILUÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre procese, acțiuni etc.) A deveni mai puțin intens; a scădea în intensitate; a slăbi; a se atenua; a se estompa; a se amortiza. [Sil. di-lu-a] /<fr. diluer

diluà v. a face o soluțiune mai puțin concentrată adăogând apă.

Intrare: dilua
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dilua diluare diluat diluând singular plural
diluea diluați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) diluez (să) diluez diluam diluai diluasem
a II-a (tu) diluezi (să) diluezi diluai diluași diluaseși
a III-a (el, ea) diluea (să) dilueze dilua diluă diluase
plural I (noi) diluăm (să) diluăm diluam diluarăm diluaserăm, diluasem*
a II-a (voi) diluați (să) diluați diluați diluarăți diluaserăți, diluaseți*
a III-a (ei, ele) diluea (să) dilueze diluau dilua diluaseră
Intrare: diluare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diluare diluarea
plural diluări diluările
genitiv-dativ singular diluări diluării
plural diluări diluărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)