14 definiții pentru dihonie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIHÓNIE, dihonii, s. f. (Reg.) Neînțelegere care degenerează în dușmănie. – Din ngr. dihónia.

dihónie sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 163 / Pl: ~ii / E: ngr διχόνια] 1 (Pfm) Neînțelegere care degenerează în vrajbă Si: discordie, zânzanie. 2 (Reg; îe) A băga-n ~ii A băga zânzanie.

DIHÓNIE, dihonii, s. f. (Reg.) Neînțelegere care degenerează în vrajbă. – Din ngr. dihónia.

DIHÓNIE, dihonii, s. f. (Mold., Munt.) Neînțelegere care degenerează în vrajbă; ceartă, zîzanie. Va potoli dihoniile și zavistiile, statornicind pace pentru un veac viitor. SADOVEANU, O. VII 63. A! e dihonie mare pentru case. M. I. CARAGIALE, C. 100. Ca să se mîntuie toată dihonia, cărăbăniți-vă de la mine și mă lăsați în pace! CREANGĂ, A. 114.

DIHÓNIE ~i f. pop. Neînțelegere violentă între persoane; dezbinare; discordie. [Art. dihonia; G.-D. dihoniei; Sil. -ni-e] /<ngr. dihónia

DIHONIE s. f. (Mold.) Vrajbă, discordie. Focul gîlcevei și a dihonii<i> a se ațîța începu. CANTEMIR, IST. Etimologie: ngr. dihónia. Cf. c a l a b a l î c, h ă b r u ș a g, î n v ă l u ș a g, p o t c ă, prigoană, vălășag, zarvă, zavistie, zăhăială.

dihonie f. neînțelegere, vrajbă: ca să se mântue toată dihonia Cr. [Gr. mod.].

dihónie f. (ngr. dihónia, vgr. dihónoia. V. metanie, pronie). Rar azĭ. Discordie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dihonie (vrajbă) (reg.) (-ni-e) s. f., art. dihonia (-ni-a), g.-d. art. dihoniei; pl. dihonii, art. dihoniile (-ni-i-)

dihónie s. f. (sil. -ni-e), art. dihónia (sil. -ni-a), g.-d. art. dihóniei; pl. dihónii, art. dihóniile (sil. -ni-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DIHÓNIE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, dușmănie, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.

dihonie s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. DUȘMĂNIE. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂȘIE. ZÎZANIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dihónie (dihónii), s. f. – Neînțelegere, ceartă. Ngr. διχόνια (Tiktin; Gáldi 172; Roesler 566).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dihónie, dihonii, s.f. – Neînțelegere, vrajbă. – Din ngr. dihónia (Tiktin, Galdi, cf. DER; DEX, MDA) < vgr. dihónoia (Scriban).

Intrare: dihonie
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dihonie
  • dihonia
plural
  • dihonii
  • dihoniile
genitiv-dativ singular
  • dihonii
  • dihoniei
plural
  • dihonii
  • dihoniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dihonie, dihoniisubstantiv feminin

  • 1. regional Neînțelegere care degenerează în dușmănie. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Va potoli dihoniile și zavistiile, statornicind pace pentru un veac viitor. SADOVEANU, O. VII 63. DLRLC
    • format_quote A! e dihonie mare pentru case. M. I. CARAGIALE, C. 100. DLRLC
    • format_quote Ca să se mîntuie toată dihonia, cărăbăniți-vă de la mine și mă lăsați în pace! CREANGĂ, A. 114. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.