13 definiții pentru dihonie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIHÓNIE, dihonii, s. f. (Reg.) Neînțelegere care degenerează în dușmănie. – Din ngr. dihónia.

dihónie sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 163 / Pl: ~ii / E: ngr διχόνια] 1 (Pfm) Neînțelegere care degenerează în vrajbă Si: discordie, zânzanie. 2 (Reg; îe) A băga-n ~ii A băga zânzanie.

DIHÓNIE, dihonii, s. f. (Reg.) Neînțelegere care degenerează în vrajbă. – Din ngr. dihónia.

DIHÓNIE, dihonii, s. f. (Mold., Munt.) Neînțelegere care degenerează în vrajbă; ceartă, zîzanie. Va potoli dihoniile și zavistiile, statornicind pace pentru un veac viitor. SADOVEANU, O. VII 63. A! e dihonie mare pentru case. M. I. CARAGIALE, C. 100. Ca să se mîntuie toată dihonia, cărăbăniți-vă de la mine și mă lăsați în pace! CREANGĂ, A. 114.

DIHÓNIE ~i f. pop. Neînțelegere violentă între persoane; dezbinare; discordie. [Art. dihonia; G.-D. dihoniei; Sil. -ni-e] /<ngr. dihónia

dihonie f. neînțelegere, vrajbă: ca să se mântue toată dihonia Cr. [Gr. mod.].

dihónie f. (ngr. dihónia, vgr. dihónoia. V. metanie, pronie). Rar azĭ. Discordie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dihónie (vrajbă) (reg.) (-ni-e) s. f., art. dihónia (-ni-a), g.-d. art. dihóniei; pl. dihónii, art. dihóniile (-ni-i-)

dihónie s. f. (sil. -ni-e), art. dihónia (sil. -ni-a), g.-d. art. dihóniei; pl. dihónii, art. dihóniile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIHÓNIE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, dușmănie, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.

dihonie s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. DUȘMĂNIE. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂȘIE. ZÎZANIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dihónie (dihónii), s. f. – Neînțelegere, ceartă. Ngr. διχόνια (Tiktin; Gáldi 172; Roesler 566).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dihónie, dihonii, s.f. – Neînțelegere, vrajbă. – Din ngr. dihónia (Tiktin, Galdi, cf. DER; DEX, MDA) < vgr. dihónoia (Scriban).

Intrare: dihonie
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dihonie
  • dihonia
plural
  • dihonii
  • dihoniile
genitiv-dativ singular
  • dihonii
  • dihoniei
plural
  • dihonii
  • dihoniilor
vocativ singular
plural

dihonie

  • 1. regional Neînțelegere care degenerează în dușmănie.
    exemple
    • Va potoli dihoniile și zavistiile, statornicind pace pentru un veac viitor. SADOVEANU, O. VII 63.
      surse: DLRLC
    • A! e dihonie mare pentru case. M. I. CARAGIALE, C. 100.
      surse: DLRLC
    • Ca să se mîntuie toată dihonia, cărăbăniți-vă de la mine și mă lăsați în pace! CREANGĂ, A. 114.
      surse: DLRLC

etimologie: