difuzare sf [At: SADOVEANU, O. XX, 404 / Pl: ~zări / E: difuza] 1 Propagare a undelor sonore, a undelor de lumină, de căldură etc. 2 Răspândire (prin viu grai, presă etc.) a ideilor, știrilor etc. 3 Punere în vânzare a unei publicații. 4 (Îs) ~ telegrafică Operație prin care se realizează transmiterea telegramelor spre mai multe posturi telegrafice de recepție, cu ajutorul unor aparate teleimprimatoare obișnuite.

DIFUZARE s. f. Acțiunea de a (se) difuza; răspîndire, propagare; transmitere (prin radio). Centrul de difuzare a presei. ▭ Organizațiile de bază și organizațiile de masă duc adeseori o muncă deosebit de eficace în ceea ce privește popularizarea și difuzarea cărții. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 25, 2/4.

DIFUZARE s.f. Acțiunea de a (se) difuza și rezultatul ei; difuziune, răspîndire. [< difuza].

difuza [At: MACAROVICI, CH. 238 / Pzi: ~zez / E: fr diffuser] 1 vt (C.i. unde sonore, unde de lumină, de căldură etc.) A propaga în toate părțile sau în diverse părți Si: a împrăștia, a răspândi. 2 vt (C. i. idei, știri etc.) A răspândi (prin viu grai, prin presă, prin radio etc.) 3 vt (C.i. publicații) A pune în vânzare Si: a distribui. 4 vi (D. molecule, particule, substanțe etc.) A pătrunde în masa altui corp cu care se află în contact.

DIFUZA, difuzez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la idei, la știri) A răspîndi, a împrăștia, a propaga; (cu privire la piese muzicale, la piese de teatru etc.) a transmite prin radio. Presa de partid difuzează în cele mai largi mase mărețele idei ale învățăturii marxist-leniniste. Postul de radio a difuzat aseară un concert Beethoven. ♦ (Cu privire la publicații) A distribui, a pune în vînzare. (Refl. pas.) La noi apar și se difuzează în zeci de mii de exemplare operele scriitorilor progresiști din lumea întreagă. 2. Tranz. (Cu privire la sunete, lumină, căldură) A propaga, a răspîndi, a împrăștia în toate părțile. Corpurile mate difuzează lumina. ◊ Refl. Razele luminoase se difuzează cînd trec printr-un corp translucid. 3. Intranz. (Despre moleculele unei substanțe) A se răspîndi, a se amesteca (în masa altei substanțe cu care vine în contact). În procesul de fabricare a zahărului din sfeclă, acesta difuzează în masa lichidului din difuzor.

DIFUZA vb. I. 1. tr. A răspîndi, a împrăștia, a propaga în diferite direcții mai ales unde de lumină, de căldură etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonică. 2. tr. A vinde, a pune în vînzare (o publicație). 3. intr. (Cu privire la molecule, particule) A se răspîndi, a se amesteca (în masa altui corp). [< fr. diffuser].

DIFUZA vb. I. tr. 1. a răspândi, a propaga în diferite direcții, mai ales unde de lumină, de căldură etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonică. 2. a pune în vânzare (o publicație). II. intr. (cu privire la molecule, particule) a se răspândi, a se amesteca (în masa altui corp). (< fr. diffuser)

A DIFUZA ~ez tranz. 1) A face să se difuzeze; a propaga; a răspândi; a transmite. 2) (idei, știri) A aduce la cunoștința publicului larg; a transmite; a comunica; a emite; a anunța. 3) (cărți, publicații etc.) A pune în vânzare; a vinde. /<fr. diffuser

A SE DIFUZA se ~ează intranz. 1) (despre lumină, căldură, sunete etc.) A deveni difuz; a cuprinde spații tot mai mari; a se împrăștia în toate părțile; a se răspândi; a se propaga; a se degaja. 2) (despre moleculele unui corp) A pătrunde în masa altui corp. /<fr. diffuser

difuzare s. f., g.-d. art. difuzării; pl. difuzări

difuzare s. f., g.-d. art. difuzării; pl. difuzări

difuzare s. f., g.-d. art. difuzării; pl. difuzări

difuza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. difuzez, 3 difuzează; conj. prez. 1 sg. să difuzez, 3 să difuzeze

difuza (a ~) vb., ind. prez. 3 difuzează

difuza vb., ind. prez. 1 sg. difuzez, 3 sg. și pl. difuzează

DIFUZARE s. 1. v. răspândire. 2. împrăștiere, propagare, răspândire. (~ unor radiații.) 3. împrăștiere, răspândire, revărsare. (~ luminii în toate ungherele.)

DIFUZARE s. 1. propagare, răspîndire, transmitere. (~ unei știri.) 2. împrăștiere, propagare, răspîndire. (~ unor radiații.) 3. împrăștiere, răspîndire, revărsare. (~ luminii în toate ungherele.)

Difuzare ≠ receptare

DIFUZA vb. 1. v. răspândi. 2. a populariza, a propaga, a propovădui, a răspândi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie.) 3. a (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) revărsa. (Lumina se ~ în toate ungherele.)

DIFUZA vb. 1. a (se) duce, a (se) împrăștia, a (se) întinde, a (se) lăți, a (se) propaga, a (se) răspîndi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Știrea s-a ~ peste tot.) 2. a populariza, a propaga, a propovădui, a răspîndi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie.) 3. a (se) împrăștia, a (se) răspîndi, a (se) revărsa. (Lumina se ~ în toate ungherele.)