15 definiții pentru difuziune difuzie

difuziúne sf [At: COSTINESCU / V: ~ie / P: ~zi-u~ / Pl: ~ni / E: fr diffusion, lat diffusio, -onis] 1 Împrăștiere în toate direcțiile a razelor unui fascicul de lumină, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau care se reflectă când întâlnesc o suprafață cu asperități. 2 Propagare. 3 (Înv) Prolixitate. 4 Pătrundere a moleculelor unui corp în masa altui corp cu care vine în contact.

DIFUZIÚNE, difuziuni, s. f. 1. Împrăștierea în toate direcțiile a razelor unui fascicul de lumină, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau care se reflectă când întâlnesc o suprafață cu asperități. 2. Pătrunderea moleculelor unui corp în masa altui corp cu care vin în contact. [Pr.: -zi-u-.Var.: difúzie s. f.] – Din fr. diffusion, lat. diffusio, -onis.

DIFÚZIE s. f. v. difuziune.

DIFUZIÚNE, difuziuni, s. f. 1. Împrăștierea în toate direcțiile a razelor unui fascicul de lumină, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau care se reflectă când întâlnesc o suprafață cu asperități. 2. Pătrunderea moleculelor unui corp în masa altui corp cu care vin în contact. [Pr.: -zi-u-.Var.: difúzie s. f.] – Din fr. diffusion, lat. diffusio, -onis.

DIFUZIÚNE, difuziuni, s. f. 1. Împrăștierea în toate direcțiile a razelor de lumină cînd trec printr-un corp translucid sau cînd se lovesc de o suprafață zgrunțuroasă. 2. Pătrunderea moleculelor unui corp în masa altui corp cu care ele vin în contact. – Pronunțat: -zi-u-.

*difúzie (-zi-e) s. f., art. difúzia (-zi-a), g.-d. art. difúziei; pl. difúzii, art. difúziile (-zi-i-)

difuziúne (-zi-u-) s. f., art. difuziúnea, g.-d. art. difuziúnii; pl. difuziúni, art. difuziúnile

difuziúne s. f. → fuziune

DIFÚZIE s.f. v. difuziune.

DIFUZIÚNE s.f. 1. Răspândire, propagare, împrăștiere în mai multe părți a unor raze luminoase care străbat un mediu translucid sau care întâlnesc o suprafață zgrunțuroasă. ♦ Difuzare de unde radiofonice. 2. Întrepătrundere a două lichide puse în contact fără a fi agitație. ♦ Pătrundere, propagare a moleculelor unui corp în masa altui corp. [Pron. -zi-u-, var. difuzie s.f. / < fr. diffusion, it. diffusione, cf. lat. diffusio].

DIFUZIÚNE s. f. 1. răspândire, propagare în mai multe părți a unor raze luminoase care străbat un mediu translucid sau care întâlnesc o suprafață zgrunțuroasă. ◊ difuzare de unde radiofonice. 2. întrepătrundere a particulelor unui corp cu particulele altui corp, cu care se află în contact. (< fr. diffusion, lat. diffusio)

DIFUZIÚNE ~i f. Dispersare a unui fascicul de lumină, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau sunt reflectate de o suprafață neregulată. [Art. difuziunea; G.-D. difuziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. diffusion, lat. diffusio, ~onis

difuziune f. 1. împrăștiere: difuziunea luminei; 2. prolixitate: difuziunea stilului.

* difuziúne f. (lat. diffusio). Răspîndire în toate părțile: difuziunea luminiĭ. Fig. Prolixitate: difuziune de vorbă. – Și -úzie.

Intrare: difuziune
difuziune substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular difuziune difuziunea
plural difuziuni difuziunile
genitiv-dativ singular difuziuni difuziunii
plural difuziuni difuziunilor
vocativ singular
plural
difuzie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular difuzie difuzia
plural difuzii difuziile
genitiv-dativ singular difuzii difuziei
plural difuzii difuziilor
vocativ singular
plural