2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIFTONGÁRE, diftongări, s. f. Acțiunea de a (se) diftonga și rezultatul ei. – V. diftonga.

DIFTONGÁRE, diftongări, s. f. Acțiunea de a (se) diftonga și rezultatul ei. – V. diftonga.

diftongare sf [At: MAIORESCU, CRITICE, 248 / Pl: ~gări / E: diftonga] (Fon) 1-2 Transformare în diftong (1-2).

DIFTONGÁRE s. f. Acțiunea de a (se) diftonga. Cu greu chiar m-aș învoi cu diftongarea lui «i». MACEDONSKI, O. IV 44.

DIFTONGÁRE s.f. Acțiunea de a (se) diftonga și rezultatul ei; transformare a unor elemente vocalice în diftongi. [< diftonga].

diftongare f. transformarea unei vocale în diftong.

DIFTONGÁ, diftonghez, vb. I. Refl. (Despre vocale) A se transforma în diftong. ♦ Tranz. A articula o vocală transformând-o în diftong. – Din fr. diphtonguer.

DIFTONGÁ, diftonghez, vb. I. Refl. (Despre vocale) A se transforma în diftong. ♦ Tranz. A articula o vocală transformând-o în diftong. – Din fr. diphtonguer.

diftonga vtr [At: ROSETTI, S. L. 11 / Pzi: ~ghez / E: fr diphtonguer] (Fon) 1-4 A (se) transforma în diftong (1-2).

DIFTONGÁ, diftonghez, vb. I. Refl. (Subiectul este o vocală) A se transforma în diftong, a deveni diftong. Vocala «o» din cuvîntul «om» se diftonghează la plural: «oameni». ♦ Tranz. (Subiectul este o persoană) A articula o vocală transformînd-o în diftong.

DIFTONGÁ vb. I. tr., refl. A (se) transforma în diftong. [Cf. fr. diphtonguer].

DIFTONGÁ vb. tr., refl. (despre vocale) a (se) transforma în diftong. (< fr. diphtonguer)

A SE DIFTONGÁ se ~gheáză intranz. (despre sunete vocale) A se transforma în diftong. /<fr. diphtonguer

A DIFTONGÁ ~ghéz tranz. (vocale) A face să se diftongheze. /<fr. diphtonguer

* diftonghéz v. tr. (d. diftong). Gram. Prefac în diftong o vocală simplă, ca pîĭne îld. pîne.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!diftongáre (dif-ton-/di-fton-) s. f., g.-d. art. diftongắrii; pl. diftongắri

diftongáre s. f. (sil. mf. -fton), g.-d. art. diftongării; pl. diftongări

!diftongá (a ~) (dif-ton-/di-fton-) vb., ind. prez. 3 diftongheáză

diftongá vb. (sil. mf. -fton-), ind. prez. 1 sg. diftonghéz, 3 sg. și pl. diftongheáză

diftonghez, -ghează 3, -gheze 3 conj.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DIFTONGÁRE s. f. (< diftongá, cf. fr. diphtonguer): transformare a unor vocale accentuate în diftongi. Astfel, vocala accentuată e s-a diftongat în ea sau în ie în trecerea unor cuvinte din latină în română, ca în ceram > ceară, seram > sea (acestea prin metafonie – v.), ferrum > fier, melem > miere etc.; vocala accentuată i a trecut mai întâi la e și apoi, acesta, prin metafonie, s-a diftongat în ea: în nigram > negram > neagră; vocala accentuată o în oa, tot prin metafonie, în florem > floare, rotam > roată, solem > soare etc. La unele cuvinte românești de origine latină, d. reprezintă o fază mai veche, intermediară, de evoluție către o formă literară monoftongată, ca în legem > leage > lege, septem > seapte > șapte etc.

Intrare: diftongare
diftongare substantiv feminin
  • silabație: dif-ton-, di-fton-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diftongare
  • diftongarea
plural
  • diftongări
  • diftongările
genitiv-dativ singular
  • diftongări
  • diftongării
plural
  • diftongări
  • diftongărilor
vocativ singular
plural
Intrare: diftonga
  • silabație: dif-ton-ga, di-fton-ga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diftonga
  • diftongare
  • diftongat
  • diftongatu‑
  • diftongând
  • diftongându‑
singular plural
  • diftonghea
  • diftongați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diftonghez
(să)
  • diftonghez
  • diftongam
  • diftongai
  • diftongasem
a II-a (tu)
  • diftonghezi
(să)
  • diftonghezi
  • diftongai
  • diftongași
  • diftongaseși
a III-a (el, ea)
  • diftonghea
(să)
  • diftongheze
  • diftonga
  • diftongă
  • diftongase
plural I (noi)
  • diftongăm
(să)
  • diftongăm
  • diftongam
  • diftongarăm
  • diftongaserăm
  • diftongasem
a II-a (voi)
  • diftongați
(să)
  • diftongați
  • diftongați
  • diftongarăți
  • diftongaserăți
  • diftongaseți
a III-a (ei, ele)
  • diftonghea
(să)
  • diftongheze
  • diftongau
  • diftonga
  • diftongaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diftongare

  • 1. Acțiunea de a (se) diftonga și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cu greu chiar m-aș învoi cu diftongarea lui «i». MACEDONSKI, O. IV 44.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi diftonga
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

diftonga

  • 1. (Despre vocale) A se transforma în diftong.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Vocala «o» din cuvântul «om» se diftonghează la plural: «oameni».
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A articula o vocală transformând-o în diftong.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: