11 definiții pentru dibăcie

dibăcíe sf [At: OBLĂDUIREA, 53/12 / Pl: ~íi / E: dibaci + -ie] 1 Pricepere deosebită Si: iscusință, îndemânare. 2 Măiestrie. 3 (Fig) Șiretenie. 4 (Pex; fig) Rafinament.

DIBĂCÍE, dibăcii, s. f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, abilitate, viclenie; rafinament. – Dibaci + suf. -ie.

DIBĂCÍE, dibăcii, s. f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, viclenie; rafinament. – Dibaci + suf. -ie.

DIBĂCÍE, dibăcii, s. f. Îndemînare, iscusință, pricepere. Oriunde s-ar fi adunat roiul, pe-o creangă cît de sus, băiatul îl cobora cu dibăcie și cu mișcări cumpănite. SADOVEANU, P. M. 50. Are... dibăcia cofetarului de a ridica pe farfuria întinsă o cremă bătută, cu moț. ARGHEZI, P. T. 6. [În antichitate] dibăcia, puterea fizică a luptătorului hotărau biruința. GHEREA, ST. CR. II 108. ♦ Șiretenie, viclenie, rafinament. Om cu rostul lui, muncitor, gospodar, Badea fusese cercat de multe pețitoare, dar cu toată dibăcia lor nu putuse să-l prindă în laț nici una. GALACTION, O. I 124.

dibăcíe s. f., art. dibăcía, g.-d. art. dibăcíei; pl. dibăcíi, art. dibăcíile

dibăcíe s. f., art. dibăcía, g.-d. art. dibăcíei; pl. dibăcíi, art. dibăcíile

DIBĂCÍE s. 1. v. îndemânare. 2. v. măiestrie. 3. v. inteligență.

DIBĂCÍE ~i f. Caracter dibaci; pricepere; îndemânare; iscusință; dexteritate; abilitate. [Art. dibăcia; G.-D. dibăciei; Sil. -ci-e] /dibaci + suf. ~ie

dibăcie f. calitatea omului dibaciu: îndemânare, iscusință.

dibăcíe (vest) și ghibăcíe (est) f. Calitatea de a fi dibacĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DIBĂCÍE s. 1. abilitate, destoinicie, dexteritate, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, pricepere, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșúg, meșteșugíre, (înv. și reg.) meșteríe, (reg.) apucătúră, pricepuțíe, (înv.) iscusíre, marafét, práctică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea...) 2. artă, iscusință, îndemînare, măiestrie, meșteșug, pricepere, știință, talent. (Obiect făcut cu multă ~.) 3. agerime, deșteptăciune, inteligență, iscusință, istețime, îndemînare, pricepere. (~ unei persoane într-o împrejurare dată.)

Intrare: dibăcie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dibăcie dibăcia
plural dibăcii dibăciile
genitiv-dativ singular dibăcii dibăciei
plural dibăcii dibăciilor
vocativ singular
plural