2 intrări

20 de definiții

dialogát, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / P: di-a~ / Pl: ~áți, ~e / E: dialoga] (D. opere literare) Care este compus sub formă de dialog (3).

DIALOGÁT, -Ă, dialogați, -te, adj. (Despre opere literare) Compus în formă de dialog. [Pr.: di-a-] – V. dialoga.

DIALOGÁT, -Ă, dialogați, -te, adj. (Despre opere literare) Compus în formă de dialog. [Pr.: di-a-] – V. dialoga.

DIALOGÁT, -Ă, dialogați, -te, adj. (Despre opere literare) Compus în formă de dialog. [Caragiale] era dramaturg născut. În Momente e un minimum de expunere. Încolo totul e dialogat. IBRĂILEANU, S. 60. – Pronunțat: di-a-.

dialogát adj. m.(sil. di-a-), pl. dialogáți; f. sg. dialogátă, pl. dialogáte

DIALOGÁT, -Ă adj. (Despre opere literare) Alcătuit în formă de dialog; dialogic. [< dialoga].

DIALOGÁT, -Ă adj. (despre opere literare) în formă de dialog; dialogic. (< dialoga)

dialogá [At: PONTBRIANT, D. / P: di-a~ / Pzi: ~ghéz / E: fr dialoguer] 1 vi A întreține o conversație. 2 vi A vorbi cu cineva. 3 vtf A face să vorbească între ele personajele unei piese.

DIALOGÁ, dialoghez, vb. I. Intranz. A întreține o conversație, a vorbi cu cineva. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialoguer.

DIALOGÁ, dialoghez, vb. I. Intranz. (Rar) A întreține o conversație, a vorbi cu cineva. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialoguer.

DIALOGÁ, dialoghez, vb. I. Intranz. (Rar) A întreține o conversație cu cineva. Și printre-a serii lăcrămare de ametiste și opale... dialoghează Theocrit. MACEDONSKI, O. I 64. – Pronunțat: di-a-.

dialogá (a ~) (di-a-) vb., ind. prez. 3 dialogheáză

dialogá vb. (sil. di-a-), ind. prez. 1 sg. dialoghéz, 3 sg. și pl. dialogheáză

DIALOGÁ vb. I. intr. (Rar) A vorbi, a conversa cu cineva. ♦ A face să vorbească între ele personajele unei piese de teatru. [< fr. dialoguer, cf. gr. dialogein – a discuta unul cu altul].

DIALOGÁ vb. intr. 1. a vorbi, a conversa cu cineva. 2. a face să vorbească între ele personajele unei piese de teatru; a dialogiza (I). (< fr. dialoguer)

A DIALOGÁ ~ghéz intranz. A întreține un dialog. [Sil. di-a-] /<fr. dialoguer

* dialoghéz, a -á v. tr. (d. dialog; fr. -loguer). Pun în formă de dialog.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DIALOGÁT, -Ă adj. (< dialogá < fr. dialoguer, cf. gr. dialegein – a discuta unul cu altul): în sintagmele text dialogat și vorbire dialogată (v.).

DIALOGÁ vb. a conversa, a discuta, a vorbi, (livr.) a se întrețíne, (rar) a convorbi, (pop. și fam.) a sfătui, (înv. și reg.) a băsădi, (reg.) a povesti, (Ban.) a turvini, (înv.) a vorovi. (Au ~ despre toate.)

Intrare: dialogat
dialogat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dialogat dialogatul dialoga dialogata
plural dialogați dialogații dialogate dialogatele
genitiv-dativ singular dialogat dialogatului dialogate dialogatei
plural dialogați dialogaților dialogate dialogatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dialoga
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dialoga dialogare dialogat dialogând singular plural
dialoghea dialogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dialoghez (să) dialoghez dialogam dialogai dialogasem
a II-a (tu) dialoghezi (să) dialoghezi dialogai dialogași dialogaseși
a III-a (el, ea) dialoghea (să) dialogheze dialoga dialogă dialogase
plural I (noi) dialogăm (să) dialogăm dialogam dialogarăm dialogaserăm, dialogasem*
a II-a (voi) dialogați (să) dialogați dialogați dialogarăți dialogaserăți, dialogaseți*
a III-a (ei, ele) dialoghea (să) dialogheze dialogau dialoga dialogaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)