diagnostica vt(a) [At: CONTEMPORANUL, I, 898 / P: di-ag~ / Pzi: ~chez / E: fr diagnostiquer] 1 A stabili diagnosticul (1) unui bolnav. 2 (Pex) A preciza un anumit punct de vedere.

DIAGNOSTICA, diagnostichez, vb. I. Tranz. A recunoaște, a determina o boală după simptomele ei; a pune diagnosticul. – Pronunțat: di-ag-.

DIAGNOSTICA vb. I. tr. A pune diagnosticul unei boli. [Pron. di-ag-. / < fr. diagnostiquer].

DIAGNOSTICA cv. tr. a pune un diagnostic (1). (< fr. diagnostiquer)

A DIAGNOSTICA ~chez tranz. (boli) A recunoaște punând diagnosticul. [Sil. di-ag-] /<fr. diagnostiquer

DIAGNOSTIC, diagnostice, s. n. Identificarea unei afecțiuni, pe baza datelor clinice și a examenelor de laborator; diagnoză. [Pr.: di-ag-] – Din fr. diagnostic.

diagnostic sn [At: MN (1836), 91²/47 / V: (înv) ~ă sf / P: di-ag~ / Pl: ~ice, (rar) ~uri / E: fr diagnostic] 1 Determinare precisă a unei boli după manifestările pe care le prezintă și a examenelor de laborator Si: (liv) diagnoză (1). 2 (Fig) Previziune. 3 Metodă folosită în cibernetică pentru depistarea și eventual corijarea erorilor unui program sau a efectului slăbiciunilor în circuitul unui ordinator.

diagnostică sf vz diagnostic

DIAGNOSTIC, diagnostice, s. n. Determinarea precisă a bolii de care suferă cineva, pe baza datelor clinice și a examenelor de laborator; diagnoză. [Pr.: di-ag-] – Din fr. diagnostic.

DIAGNOSTIC, diagnostice, s. n. (Med.; adesea în construcție cu verbul «a pune») Determinarea precisă a unei boli după simptomele ei. Dovezile ce le aveți nu sînt de ajuns pentru a osîndi omul la moarte. Trebuia dus la medici pricepuți... să-l țină sub pază... mă mir că nu și-a pus și majurul companiei diagnosticul! CAMILAR, N. I 356. Vreau să-i văd reacțiile, să-i pun diagnosticul exact. CAMIL PETRESCU, T. III 34. – Pronunțat: di-ag-.

DIAGNOSTIC s.n. 1. Determinare precisă a unei boli după manifestările pe care le prezintă; diagnoză. ♦ (Fig.) Previziune, ipoteză trasă din anumite semne. 2. (Cib.) Metodă de depistare și eventual de corijare fie a erorilor într-un program, fie efectul slăbiciunilor în circuitul unui ordinator. [Pl. -ce, -curi. / < fr. diagnostic, cf. gr. diagnostikos – care cunoaște].

DIAGNOSTIC s. n. 1. determinarea de către medic a unei boli pe baza manifestărilor clinice și de laborator; diagnoză. 2. (fig.) previziune, ipoteză pornind de la anumite semne. (< fr. diagnostic, gr. diagnostikos)

DIAGNOSTIC ~ce n. med. Identificare a unei boli după simptome sau după rezultatele examenului de laborator; diagnoză. [Sil. di-ag-] /<fr. diagnostic

diagnostic n. arta de a distinge boalele după simptomele lor.

* diagnóstic, -ă adj. (vgr. diagnostikós. V. gnostic). Med. Relativ la diagnoză: semnele diagnostice ale frigurilor. S.n.. pl. e și urĭ. Diagnoză.

* diagnostichéz, -cát v. tr. (fr. diagnostiquer, d. dianostique, diagnostic. V. prognostichez). Med. Recunosc, calific, taxez o boală.

diagnostica (a ~) (desp. di-ag-nos-/-a-gnos-) vb., ind. prez. 1 sg. diagnostichez, 2 sg. diagnostichezi, 3 diagnostichează; conj. prez. 1 sg. să diagnostichez, 3 să diagnosticheze

!diagnostica (a ~) (di-ag-nos-/-a-gnos-) vb., ind. prez. 3 diagnostichează

diagnostica vb. (sil. di-a-; mf. -gnos-), ind. prez. 1 sg. diagnostichez, 3 sg. și pl. diagnostichează

diagnostic (desp. di-ag-nos-/-a-gnos-) s. n., pl. diagnostice

!diagnostic (di-ag-nos-/-a-gnos-) s. n., pl. diagnostice

diagnostic s. n. (sil. di-a-; mf. -gnos-), pl. diagnostice

diagnostic (i-a), pl. diagnostice

diagnostichez.

DIAGNOSTIC s. (MED.) diagnoză.

DIAGNOSTIC s. (MED.) diagnoză.

DIAGNOSTIC s. n. (< fr. diagnostic, cf. gr. diagnostikos – care cunoaște): în sintagma context diagnostic (v.).