14 definiții pentru diabolic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIABÓLIC, -Ă, diabolici, -ce, adj. 1. De diavol; care vine de la diavol; drăcesc. 2. Care denotă cruzime, rău, crud; perfid, viclean; primejdios, funest. [Pr.: di-a-] – Din fr. diabolique, lat. diabolicus.

diabólic, ~ă a [At: ARICESCU, A. R. 46/1 / P: di-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diabolique, lat diabolicus] 1 Care aparține diavolului (1). 2 Privitor la diavol (1). 3 Specific diavolului (1) Si: demonic, diavolesc (1), drăcesc, satanic. 4 Care vine de la diavol (1). 5 De diavol (1). 6 (D. oameni) Care amintește atribute ale diavolului (1). 7 (Pex; fig; d. oameni) Care este plin de răutate, cruzime, perfidie. 8 (D. oameni) Care urmărește un scop negativ. 9 (D. manifestări, acțiuni ale oamenilor) Care exprimă cruzime, răutate. 10 (D. manifestări, acțiuni ale oamenilor) Care urmăresc scopuri ascunse. 11 (Fig) Care se suportă cu mare greutate. 12 (Pex; fig) Care nu poate fi suportat Si: cumplit, drăcesc, infernal. 13 (Fig) Extraordinar. 14 (Fig) Funest. 15 (Fig) Primejdios.

DIABÓLIC, -Ă, diabolici, -ce, adj. 1. De diavol; care vine de la diavol; drăcesc. 2. Care denotă o mare cruzime, rău, crud; perfid, viclean; primejdios, funest. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diabolique, lat. diabolicus.

DIABÓLIC, -Ă, diabolici, -e, adj. 1. (În concepțiile mistice) De diavol, care vine de la diavol; drăcesc. «E o amăgire diabolică», îmi fulgeră prin minte. GALACTION, O. I 83. 2. Foarte primejdios, funest. Singuraticul arbore... rezistă diabolicei tentații [de a se arunca în gol], rămînînd înalt și drept pe marginea prăpastiei. BOGZA, C. O. 351. 3. Inspirat de o mare cruzime, rău, crud; perfid, viclean. Ființă diabolică.Continuau să păstreze un mutism ce i se păruse diabolic. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 106. ◊ (Adverbial) Rînjește diabolic. – Pronunțat: di-a-.

DIABÓLIC, -Ă adj. 1. Drăcesc, de la diavol. 2. Funest, primejdios. 3. Rău, crud; cinic; perfid. [Pron. di-a-. / cf. fr. diabolique, lat. diabolicus].

DIABÓLIC, -Ă adj. 1. drăcesc, de (la) diavol; demonic. 2. funest, primejdios. 3. rău, crud; cinic; perfid. (< fr. diabolique, lat. diabolicus)

DIABÓLIC2 adv. Cu răutate; cu cruzime excesivă. [Sil. di-a-] /<fr. diabolique, lat. diabolicus

DIABÓLIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de diavol; propriu diavolului; satanic; diavolesc; drăcesc; demonic. Putere ~că. 2) Care vădește răutate și viclenie; mefistofelic. Invenție ~că. [Sil. di-a-] /<fr. diabolique, lat. diabolicus

diabolic a. 1. ce vine dela diavol: ispită diabolică; 2. fig. foarte rău: spirit diabolic.

* diabólic, -ă adj. (vgr. diabolikós, d. díabolos, diavol). Drăcesc, diavolesc, care vine de la dracu: rîs diabolic. Fig. Foarte răŭ, pernicios: invențiune diabolică. Adv. În mod diabolic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diabólic (di-a-) adj. m., pl. diabólici; f. diabólică, pl. diabólice

diabólic adj. m. (sil. di-a-), pl. diabólici; f. sg. diabólică, pl. diabólice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIABÓLIC adj. 1. demonic, diavolesc, drăcesc, infernal, necurat, satanic, (livr.) demoniac, mefistofelic, (înv. și pop.) satanesc, (înv.) demonicesc, mamonic, satanicesc. (Planuri ~.) 2. v. infernal.

DIABOLIC adj. 1. demonic, diavolesc, drăcesc, infernal, necurat, satanic, (livr.) demoniac, mefistofelic, (înv. și pop.) satanesc, (înv.) demonicesc, mamonic, satanicesc. (Planuri ~.) 2. drăcesc, infernal. (Dansează într-un ritm ~.)

Intrare: diabolic
diabolic adjectiv
  • silabație: di-a- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diabolic
  • diabolicul
  • diabolicu‑
  • diabolică
  • diabolica
plural
  • diabolici
  • diabolicii
  • diabolice
  • diabolicele
genitiv-dativ singular
  • diabolic
  • diabolicului
  • diabolice
  • diabolicei
plural
  • diabolici
  • diabolicilor
  • diabolice
  • diabolicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diabolic

  • 1. De diavol; care vine de la diavol.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: demonic drăcesc attach_file un exemplu
    exemple
    • «E o amăgire diabolică», îmi fulgeră prin minte. GALACTION, O. I 83.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Singuraticul arbore... rezistă diabolicei tentații [de a se arunca în gol], rămînînd înalt și drept pe marginea prăpastiei. BOGZA, C. O. 351.
      surse: DLRLC
    • Ființă diabolică.
      surse: DLRLC
    • Continuau să păstreze un mutism ce i se păruse diabolic. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 106.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Rânjește diabolic.
      surse: DLRLC

etimologie: