DIABOLIC, -Ă, diabolici, -e, adj. 1. (În concepțiile mistice) De diavol, care vine de la diavol; drăcesc. «E o amăgire diabolică», îmi fulgeră prin minte. GALACTION, O. I 83. 2. Foarte primejdios, funest. Singuraticul arbore... rezistă diabolicei tentații [de a se arunca în gol], rămînînd înalt și drept pe marginea prăpastiei. BOGZA, C. O. 351. 3. Inspirat de o mare cruzime, rău, crud; perfid, viclean. Ființă diabolică. ▭ Continuau să păstreze un mutism ce i se păruse diabolic. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 106. ◊ (Adverbial) Rînjește diabolic. – Pronunțat: di-a-.