3 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DI interj. (Adesea cu „i” prelungit) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers animalele de tracțiune, mai ales caii. [Var.: díe interj.] – Onomatopee.

DI interj. (Adesea cu „i” prelungit) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers animalele de tracțiune, mai ales caii. [Var.: díe interj.] – Onomatopee.

di1 i [At: STANCU, M. I, 36 / V: de, ~e / E: fo] Cuvânt cu care se îndeamnă la mers animalele de tracțiune, mai ales caii.

DI interj. (Pronunțat cu i prelungit) Strigăt cu care se îndeamnă caii sau (mai rar) boii. Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei Înaripați. BENIUC, V. 13. (Scris și dii) Dii, boală... Boii măresc pasul. STANCU, D. 188. – Scris și: dii. – Variantă: die (PREDA, Î. 132) interj.

DI interj. (se folosește pentru a îndemna caii la mers). /Onomat.

DÍE interj. v. di.

dis-2 [At: DN3 / V: di-, diz- / E: lat dis] Element de compunere cu semnificația 1 „Separat” 2 „Contrar”.

DIS1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „separat”, „contrar”. [Var. di-, diz-. / < lat. dis].

DI3(A)- pref. „separare”; „prin, de-a lungul”; „peste”; „contra”; „poziție de mijloc”. (< fr. di/a/-, cf. gr. dia, prin, peste)

DIS1-/DI-/DIZ- pref. „separare”, „absență”. (< fr. dis-, cf. lat. dis)

2) dis- (lat. dis-), pref. care, în cuv. moderne, arată acelașĭ lucra ca și de-, des-, dez-, în cele vechĭ: dis-calific, dis-junctiv.

pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si.[1]

  1. De fapt: re, mi, fa, sol, la, si, do. — Octavian Mocanu

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: di (interj.)
di1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • di
interjecție (I10)
  • dii
die1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • die
Intrare: di (it. - de)
di3 (elem.) element de compunere
cuvânt din altă limbă (I4)
  • di
Intrare: dis (pref. - separat)
dis1 (pref. - separat)
prefix (I7-P)
  • dis
prefix (I7-P)
  • di

di (interj.) dii die

  • 1. (Adesea cu „i” prelungit) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers animalele de tracțiune, mai ales caii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hi (interj.) țu attach_file 2 exemple
    exemple
    • Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei Înaripați. BENIUC, V. 13.
      surse: DLRLC
    • Dii, boală... Boii măresc pasul. STANCU, D. 188.
      surse: DLRLC

etimologie: