opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZVINUÍRE, dezvinuiri, s. f. (Rar) Dezvinovățire. – V. dezvinui.

DEZVINUÍRE, dezvinuiri, s. f. (Rar) Dezvinovățire. – V. dezvinui.

dezvinuire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: dezvinui] Dezvinovățire.

DEZVINUÍRE, dezvinuiri, s. f. Dezvinovățire. Zîna... nu voia să știe nimică de această dezvinuire. SBIERA, P. 36.

DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dezvinovăți. – Pref. dez- + [în]vinui.

dezvinui vtr [At: VLAHUȚĂ, N. 167 / Pzi: ~iésc / E: dez- + (în)vinui] 1-2 (Rar) A (se) dezvinovăți.

DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dezvinovăți. – Dez- + [în]vinui.

DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. Refl. A se dezvinovăți, a se justifica, a se disculpa. Nu crede că-ți spun asta pentru ca să mă dezvinuiesc de ce-am făcut. VLAHUȚĂ, O. A. 148.

A DEZVINUÍ ~iésc tranz. A recunoaște ca fiind nevinovat; a justifica; a dezvinovăți; a disculpa. [Sil. -nu-i] /dez- + a [în]vinui

A SE DEZVINUÍ mă ~iésc intranz. A-și demonstra nevinovăția; a se dezvinovăți; a se disculpa; a se justifica. [Sil. -nu-i] /dez- + a [în]vinui

desvinuì v. a ridica vina cuiva, a-l desvinovăți.

dezvinovățésc și (maĭ rar) dezvinuĭésc v. tr. (d. vinovat, vină). Disculp, scuz, justific de o acuzațiune, o vină saŭ greșală. V. refl. Mă disculp, mă scuz, probez nevinovăția: acuzatu s’ a dezvinovățit pe deplin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezvinuire (rar) s. f., g.-d. art. dezvinuirii; pl. dezvinuiri

dezvinuire (rar) s. f., g.-d. art. dezvinuirii; pl. dezvinuiri

dezvinuíre s. f., g.-d. art. dezvinuírii; pl. dezvinuíri

dezvinui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvinuiesc, 3 sg. dezvinuiește, imperf. 1 dezvinuiam; conj. prez. 1 sg. să dezvinuiesc, 3 să dezvinuiască

dezvinui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvinuiesc, imperf. 3 sg. dezvinuia; conj. prez. 3 să dezvinuiască

dezvinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvinuiésc, imperf. 3 sg. dezvinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezvinuiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZVINUÍRE s. v. dezvinovățire, disculpare, justificare, scuză.

dezvinuire s. v. DEZVINOVĂȚIRE. DISCULPARE. JUSTIFICARE. SCUZĂ.

DEZVINUÍ vb. v. apăra, dezvinovăți, disculpa, justifica, scuza.

dezvinui vb. v. APĂRA. DEZVINOVĂȚI. DISCULPA. JUSTIFICA. SCUZA.

Intrare: dezvinuire
dezvinuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezvinuire
  • dezvinuirea
plural
  • dezvinuiri
  • dezvinuirile
genitiv-dativ singular
  • dezvinuiri
  • dezvinuirii
plural
  • dezvinuiri
  • dezvinuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dezvinui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvinui
  • dezvinuire
  • dezvinuit
  • dezvinuitu‑
  • dezvinuind
  • dezvinuindu‑
 singular plural
  • dezvinuiește
  • dezvinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvinuiesc
 (să)
  • dezvinuiesc
  • dezvinuiam
  • dezvinuii
  • dezvinuisem
a II-a (tu)
  • dezvinuiești
 (să)
  • dezvinuiești
  • dezvinuiai
  • dezvinuiși
  • dezvinuiseși
a III-a (el, ea)
  • dezvinuiește
 (să)
  • dezvinuiască
  • dezvinuia
  • dezvinui
  • dezvinuise
plural I (noi)
  • dezvinuim
 (să)
  • dezvinuim
  • dezvinuiam
  • dezvinuirăm
  • dezvinuiserăm
  • dezvinuisem
a II-a (voi)
  • dezvinuiți
 (să)
  • dezvinuiți
  • dezvinuiați
  • dezvinuirăți
  • dezvinuiserăți
  • dezvinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezvinuiesc
 (să)
  • dezvinuiască
  • dezvinuiau
  • dezvinuiră
  • dezvinuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezvinuire, dezvinuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi dezvinui DEX '98 DEX '09

dezvinui, dezvinuiescverb

etimologie:
  • Prefix dez- + [în]vinui. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.