2 intrări

20 de definiții

dezvinuíre sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: dezvinui] Dezvinovățire.

DEZVINUÍRE, dezvinuiri, s. f. (Rar) Dezvinovățire. – V. dezvinui.

DEZVINUÍRE, dezvinuiri, s. f. (Rar) Dezvinovățire. – V. dezvinui.

DEZVINUÍRE, dezvinuiri, s. f. Dezvinovățire. Zîna... nu voia să știe nimică de această dezvinuire. SBIERA, P. 36.

dezvinuíre (rar) s. f., g.-d. art. dezvinuírii; pl. dezvinuíri

dezvinuíre s. f., g.-d. art. dezvinuírii; pl. dezvinuíri

DEZVINUÍRE s. v. dezvinovățire, disculpare, justificare, scuză.

dezvinuí vtr [At: VLAHUȚĂ, N. 167 / Pzi: ~iésc / E: dez- + (în)vinui] 1-2 (Rar) A (se) dezvinovăți.

DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dezvinovăți. – Pref. dez- + [în]vinui.

DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dezvinovăți. – Dez- + [în]vinui.

DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. Refl. A se dezvinovăți, a se justifica, a se disculpa. Nu crede că-ți spun asta pentru ca să mă dezvinuiesc de ce-am făcut. VLAHUȚĂ, O. A. 148.

dezvinuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvinuiésc, imperf. 3 sg. dezvinuiá; conj. prez. 3 dezvinuiáscă

dezvinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvinuiésc, imperf. 3 sg. dezvinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezvinuiáscă

DEZVINUÍ vb. v. apăra, dezvinovăți, disculpa, justifica, scuza.

A SE DEZVINUÍ mă ~iésc intranz. A-și demonstra nevinovăția; a se dezvinovăți; a se disculpa; a se justifica. [Sil. -nu-i] /dez- + a [în]vinui

A DEZVINUÍ ~iésc tranz. A recunoaște ca fiind nevinovat; a justifica; a dezvinovăți; a disculpa. [Sil. -nu-i] /dez- + a [în]vinui

desvinuì v. a ridica vina cuiva, a-l desvinovăți.

dezvinovățésc și (maĭ rar) dezvinuĭésc v. tr. (d. vinovat, vină). Disculp, scuz, justific de o acuzațiune, o vină saŭ greșală. V. refl. Mă disculp, mă scuz, probez nevinovăția: acuzatu s’ a dezvinovățit pe deplin.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dezvinuíre s. v. DEZVINOVĂȚIRE. DISCULPARE. JUSTIFICARE. SCUZĂ.

dezvinuí vb. v. APĂRA. DEZVINOVĂȚI. DISCULPA. JUSTIFICA. SCUZA.

Intrare: dezvinui
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezvinui dezvinuire dezvinuit dezvinuind singular plural
dezvinuiește dezvinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezvinuiesc (să) dezvinuiesc dezvinuiam dezvinuii dezvinuisem
a II-a (tu) dezvinuiești (să) dezvinuiești dezvinuiai dezvinuiși dezvinuiseși
a III-a (el, ea) dezvinuiește (să) dezvinuiască dezvinuia dezvinui dezvinuise
plural I (noi) dezvinuim (să) dezvinuim dezvinuiam dezvinuirăm dezvinuiserăm, dezvinuisem*
a II-a (voi) dezvinuiți (să) dezvinuiți dezvinuiați dezvinuirăți dezvinuiserăți, dezvinuiseți*
a III-a (ei, ele) dezvinuiesc (să) dezvinuiască dezvinuiau dezvinui dezvinuiseră
Intrare: dezvinuire
dezvinuire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezvinuire dezvinuirea
plural dezvinuiri dezvinuirile
genitiv-dativ singular dezvinuiri dezvinuirii
plural dezvinuiri dezvinuirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)