2 intrări

3 definiții

dezvărá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 dezvăreáză

dezvărá vb., ind. prez. 3 sg. dezvăreáză

dezvăreáză (se) v. refl. impers. (d. vară). Se face vară: Tătariĭ, cum s’au dezvărat, aŭ și început a prăda (N. Cost. 2, 33). V. desprimăvărează.

Intrare: dezvăra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezvăra dezvărare dezvărat dezvărând singular plural
dezvărea dezvărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezvărez (să) dezvărez dezvăram dezvărai dezvărasem
a II-a (tu) dezvărezi (să) dezvărezi dezvărai dezvărași dezvăraseși
a III-a (el, ea) dezvărea (să) dezvăreze dezvăra dezvără dezvărase
plural I (noi) dezvărăm (să) dezvărăm dezvăram dezvărarăm dezvăraserăm, dezvărasem*
a II-a (voi) dezvărați (să) dezvărați dezvărați dezvărarăți dezvăraserăți, dezvăraseți*
a III-a (ei, ele) dezvărea (să) dezvăreze dezvărau dezvăra dezvăraseră
Intrare: dezvărare
dezvărare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezvărare dezvărarea
plural dezvărări dezvărările
genitiv-dativ singular dezvărări dezvărării
plural dezvărări dezvărărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)