2 intrări

3 definiții

dezvărá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 dezvăreáză

dezvărá vb., ind. prez. 3 sg. dezvăreáză

dezvăreáză (se) v. refl. impers. (d. vară). Se face vară: Tătariĭ, cum s’au dezvărat, aŭ și început a prăda (N. Cost. 2, 33). V. desprimăvărează.

Intrare: dezvăra
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvăra
  • dezvărare
  • dezvărat
  • dezvărând
singular plural
  • dezvărea
  • dezvărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvărez
(să)
  • dezvărez
  • dezvăram
  • dezvărai
  • dezvărasem
a II-a (tu)
  • dezvărezi
(să)
  • dezvărezi
  • dezvărai
  • dezvărași
  • dezvăraseși
a III-a (el, ea)
  • dezvărea
(să)
  • dezvăreze
  • dezvăra
  • dezvără
  • dezvărase
plural I (noi)
  • dezvărăm
(să)
  • dezvărăm
  • dezvăram
  • dezvărarăm
  • dezvăraserăm
  • dezvărasem
a II-a (voi)
  • dezvărați
(să)
  • dezvărați
  • dezvărați
  • dezvărarăți
  • dezvăraserăți
  • dezvăraseți
a III-a (ei, ele)
  • dezvărea
(să)
  • dezvăreze
  • dezvărau
  • dezvăra
  • dezvăraseră
Intrare: dezvărare
dezvărare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezvărare
  • dezvărarea
plural
  • dezvărări
  • dezvărările
genitiv-dativ singular
  • dezvărări
  • dezvărării
plural
  • dezvărări
  • dezvărărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)