2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dezorganizáre sf [At: RUSSO, S și: 116 / S: (înv) deso~ / Pl: ~zắri / E: dezorganiza] Lipsă de organizare Si: dezordine (2), neorânduială, (înv) dezorganizație.

DEZORGANIZÁRE, dezorganizări, s. f. Faptul de a (se) dezorganiza; lipsă de organizare. – V. dezorganiza.

DEZORGANIZÁRE, dezorganizări, s. f. Faptul de a (se) dezorganiza; lipsă de organizare. – V. dezorganiza.

DEZORGANIZÁRE, dezorganizări, s. f. Acțiunea de a (se) dezorganiza; lipsă de organizare.

!dezorganizáre (de-zor-/dez-or-) s. f., g.-d. art. dezorganizắrii; pl. dezorganizắri

dezorganizáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezorganizării; pl. dezorganizări

DEZORGANIZÁRE s. v. debandadă.

DEZORGANIZÁRE s.f. Acțiunea de a dezorganiza și rezultatul ei; neorânduială, dezordine. [< dezorganiza].

dezorganizá vtr [At: SĂULESCU, HR. I, 86/12 / V: (înv) dio~, diz~ / Pzi: ~zéz / E: fr desorganiser] 1-2 A face să-și piardă sau a-și pierde organizarea, funcționarea normală, bunul mers.

DEZORGANIZÁ, dezorganizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde organizarea, funcționarea normală, bunul mers. – Din fr. désorganiser.

DEZORGANIZÁ, dezorganizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde organizarea, funcționarea normală, bunul mers. – Din fr. désorganiser.

DEZORGANIZÁ, dezorganizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la muncă, la un program, la o organizație etc.) A face să-și piardă organizarea, să nu funcționeze normal, să nu aibă un mers regulat. [Regele] ascunde declarațiile de război pe care ni le trimit vecinii, dezorganizează armata, refuză sancțiunea regală de cîte ori e vorba de vreo reformă mai serioasă. CAMIL PETRESCU, T. II 351. ◊ Refl. Mi s-a dezorganizat complet viața. CAMIL PETRESCU, T. I 147. Puterea armată a țării, în domnia Brîncoveanului, se dezorganizează. BĂLCESCU, O. II 23.

!dezorganizá (a ~) (de-zor-/dez-or-) vb., ind. prez. 3 dezorganizeáză

dezorganizá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezorganizéz, 3 sg. și pl. dezorganizeáză

A (se) dezorganiza ≠ a (se) organiza

DEZORGANIZÁ vb. I. tr. A distruge, a strica ordinea, funcționarea normală; a introduce dezordinea, neorânduiala. [Cf. fr. désorganiser].

DEZORGANIZÁ vb. tr. a distruge, a strica ordinea, funcționarea normală. (< fr. désorganiser)

A SE DEZORGANIZÁ mă ~éz intranz. A pierde buna organizare. /<fr. désorganiser

A DEZORGANIZÁ ~éz tranz. A face să se dezorganizeze. /<fr. désorganiser

dezorganizà v. 1. a distruge organismul; 2. fig. a turbura ordinea, a strica buna înțelegere.

Intrare: dezorganiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezorganiza dezorganizare dezorganizat dezorganizând singular plural
dezorganizea dezorganizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezorganizez (să) dezorganizez dezorganizam dezorganizai dezorganizasem
a II-a (tu) dezorganizezi (să) dezorganizezi dezorganizai dezorganizași dezorganizaseși
a III-a (el, ea) dezorganizea (să) dezorganizeze dezorganiza dezorganiză dezorganizase
plural I (noi) dezorganizăm (să) dezorganizăm dezorganizam dezorganizarăm dezorganizaserăm, dezorganizasem*
a II-a (voi) dezorganizați (să) dezorganizați dezorganizați dezorganizarăți dezorganizaserăți, dezorganizaseți*
a III-a (ei, ele) dezorganizea (să) dezorganizeze dezorganizau dezorganiza dezorganizaseră
Intrare: dezorganizare
dezorganizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezorganizare dezorganizarea
plural dezorganizări dezorganizările
genitiv-dativ singular dezorganizări dezorganizării
plural dezorganizări dezorganizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)