opțiuni
  • info
2 intrări
17 definiții

Explicative DEX

dezmețire sf vz dezamețire

DEZMEȚI, dezmețesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) dezmetici. – Pref. dez- + [a]meți.

dezamețire sf [At: POLIZU / V: (reg) dezm~ / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ri / E: dezameți] (Înv) Dezmeticire.

DESMEȚI, DEZ- (-ețesc) vb. tr. și refl. A (se) trezi din amețeală; a-și veni în fire: Ivan atunci, cuprins de fiori, pe loc s’a desmețit (CRG.) [des- + ameți].

DEZMEȚI, dezmețesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) dezmetici. – Dez- + [a]meți.

DEZMEȚI, dezmețesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se dezmetici. Ivan atunci, cuprins de fiori, pe loc s-a dezmețit. CREANGĂ, P. 300. Soborul, după ce se mai dezmeți, izbucni cu strășnicie. NEGRUZZI, S. I 228.

desmețì v. a trezi din amețeală: ca din vis se desmeția AL.

dezamețì v. a (se) trezi din amețeală.

dezmețésc v. tr. (d. amețesc). Trezesc din amețeală. V. refl. Mă trezesc din amețeală. – Și dezmeticesc (supt infl. luĭ bezmeticesc), care, odinioară, ca v. refl., însemna „devin bezmetic, dezmetic”, ĭar azĭ numaĭ „mă dezmețesc”.

Ortografice DOOM

dezmeți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmețesc, 3 sg. dezmețește, imperf. 1 dezmețeam; conj. prez. 1 sg. să dezmețesc, 3 să dezmețească

dezmeți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmețesc, imperf. 3 sg. dezmețea; conj. prez. 3 să dezmețească

dezameți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamețesc, 3 sg. și pl. dezamețească

dezmeți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmețesc, imperf. 3 sg. dezmețea; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmețească

Sinonime

DEZMEȚI vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.

dezmeți vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI.

Antonime

A se dezmeți ≠ a se îmbăta

Arhaisme și regionalisme

dezameți, dezamețesc, vb. IV (înv.) a (se) trezi din amețeală; a-și reveni.

Intrare: dezamețire
dezamețire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezamețire
  • dezamețirea
plural
  • dezamețiri
  • dezamețirile
genitiv-dativ singular
  • dezamețiri
  • dezamețirii
plural
  • dezamețiri
  • dezamețirilor
vocativ singular —
plural —
dezmețire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmețire
  • dezmețirea
plural
  • dezmețiri
  • dezmețirile
genitiv-dativ singular
  • dezmețiri
  • dezmețirii
plural
  • dezmețiri
  • dezmețirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dezmeți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmeți
  • dezmețire
  • dezmețit
  • dezmețitu‑
  • dezmețind
  • dezmețindu‑
 singular plural
  • dezmețește
  • dezmețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmețesc
 (să)
  • dezmețesc
  • dezmețeam
  • dezmeții
  • dezmețisem
a II-a (tu)
  • dezmețești
 (să)
  • dezmețești
  • dezmețeai
  • dezmețiși
  • dezmețiseși
a III-a (el, ea)
  • dezmețește
 (să)
  • dezmețească
  • dezmețea
  • dezmeți
  • dezmețise
plural I (noi)
  • dezmețim
 (să)
  • dezmețim
  • dezmețeam
  • dezmețirăm
  • dezmețiserăm
  • dezmețisem
a II-a (voi)
  • dezmețiți
 (să)
  • dezmețiți
  • dezmețeați
  • dezmețirăți
  • dezmețiserăți
  • dezmețiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmețesc
 (să)
  • dezmețească
  • dezmețeau
  • dezmețiră
  • dezmețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezmeți, dezmețescverb

etimologie:
  • dez- + [a]meți. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.